Trâmbițele apocaliptice
să pregătesc veșnicia și s-o așez pe pământ sfânt, că sfânt este Dumnezeu și cerul Său, și vine Domnul pe pământ cu sfinții, și toți cei despărțiți de El pier, precum este scris, iar sfinții vor moșteni cerul și pământul, și toată facerea se va înnoi și va înmuguri, și începe Domnul de aici, de unde acum o sută de ani a început povestea și lucrarea cuvântului Meu peste pământ.
… Îmi așez cuvântul în cartea sa și fac îmbrățișare cu duhul acestui pământ, pământul român, pe care Eu, Domnul, pun masă de serbare ca să petrec cu sfinții și cu cei ce cred venirii Mele de la Tatăl la oameni și-Mi fac ei primirea și Îmi așează de serbare, iar Eu chem la serbare, căci sunt cu zilele nunții Mele pe acest meleag atât de dulce Mie, precum Tatălui Meu Îi este încă de la facerea lumii, o, că atât de mărețe sunt cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu și așezate pe acest meleag și deasupra sa, și atât de dor le este să se lase văzute și să-și împartă slava și bucuria și să vadă locuitorii acestui pământ ce taină, ce minune stă gata să iasă de sub taină și să se dăruiască măcar celor care au peste ei împărțit din cer darul credinței și al statorniciei, darul iubirii de Dumnezeu, iubire plină de duhul umilinței, și iată, smerenia omului este cea care poate să aducă cerul pe pământ spre vedere, și voiesc să spun despre ziua de serbare de la Maluri, când tot văzduhul grădiniței înnoite acum, tot cerul sătuțului Maluri a primit deasupra suitele de sfinți și de îngeri cete-cete, iar în mijlocul lor trâmbița Mea, Verginica Mea, cea care M-a purtat douăzeci și cinci de ani cu focul Duhului Sfânt în trupul ei și am cuvântat prin ea cuvântul Meu peste pământ, iar acum este purtată de suite de sfinți, căci sfinții așteaptă de șapte mii de ani să vină Domnul, să vină cu ei, precum este scris, și e tot mai mare și se tot întețește dorul lor cel pentru venirea Mea cu ei, și asta trebuie să se împlinească, iar umilința Mea cuprinde în ea aceste taine mari și le ține la hotarul dintre văzutele și nevăzutele facerii lui Dumnezeu și crește dorul celor din cer și se înspăimântă timpul tot mai mult, odată cu venirea Mea pe pământ cuvânt, o, și- Mi las peste tine miresme alese, țara Mea română, și te vestesc peste pământ cu Mine cuvânt pe vatra ta, și-ți gătesc rochiță slăvită, o, și te-am chemat la serbarea Mea cea de șaptezeci de ani a cuvântului Meu pe meleagul tău și te-am așteptat să Mă asculți și să vii la serbare, dar a venit o mână de inimi din câte ar fi fost să asculte și să vină la serbarea Mea cea atât de frumoasă cum a fost, și vor curge lacrimi de dor și de păreri de rău din ochii multora, căci Domnul a sunat în lung și în lat, iar țara Mea n-a ascultat.
Dar cu cei ce s-au adunat de peste tot M-am scris între pământ și cer cu această zi de slavă, iar acum așez cuvântul de după serbare și binecuvintez meleagul românesc odată cu ivirea acestei minuni, grădinița de rai de la Maluri, și o închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și așez îngeri și pecete peste ea pentru copila care s-a născut pe acest petec de pământ acum o sută de ani, și a fost ea trâmbița Mea, și este mare acum în cer, și între cetele cerești are ea slujire.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, din 28-09-
2025. ***
… O, pace ție, pace și îmbrățișare peste pământul și neamul tău, țara Mea cea de azi! Mi-e dor de slava Mea din tine și Mi-e Duhul văpaie de dor după venirea Mea la tine, și a venit vremea după care atât de dor Mi-a fost, și-Mi este dor să te ridici întru întâmpinarea Mea și să așez minuni și semne în tine și să mărturisesc prin ele lucrarea cuvântului Meu de peste tine, o, și te-am strigat să vii și să vezi și să înțelegi și să crezi apoi lucrarea venirii Mele pe meleagul tău, dar mai-marii de peste turma ta au pus lespede peste gura Mea și și-au deschis-o pe a lor și te-au tras din calea Mea și n-ai venit la strigarea Mea, la semnul Meu așezat între Mine și tine, când am deschis
106