Trâmbițele apocaliptice
Ciripesc ca o pasăre ascunsă în nori de slavă și-Mi dăruiesc cuvântul și graiul gurii Mele cuprins în cuvânt. M-am suit cu voi pe Tabor și străluciți prin slava cuvântului Meu și prin straiele de nuntă cu care v-ați împodobit de sărbătoarea zilei Mele, a aniversării de șaptezeci de ani ai lui Hristos pe pământul român. Fiți dulci, fiți aplecați cu credință mare, căci Domnul grăiește vouă. Faceți-vă mici înaintea Mea, căci Eu Mă umilesc mult ca să vin și să-Mi las grăirea peste pământ.
… Binecuvântate să fie toate ale sărbătorii, voi și simțămintele voastre, voi și hrana pe care o gustați la masa Mea de serbare, voi și bucuria de la serbare, și apoi în film istoria Mea cea de o sută de ani pe acest dulce meleag românesc, Eu și trâmbița Mea, Verginica de la Maluri, o filă din Scriptură, împlinită pe pământul român, Iisus Hristos în mijlocul acestui neam românesc, Domnul și slava cuvântului Său, Eu și dorul Meu cel mult ca să vin și să fiu cu oamenii și să petrec ca în ceruri între ei, ba și mai mult, ba și mai dulce, cu mai mult dor, că dorul tot s-a mutat la sfârșit de timp și strigă pe ulițe și are nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu pe plaiul românesc.
Și iarăși, la sfârșitul sărbătorii cuvântul Meu va grăi și va povesti pe cele nevăzute ale acestei minuni și taine cerești la Maluri, cerul și pământul la masă de nuntă, Dumnezeu și omul în petrecere cerească pe pământ. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci. Serbarea Grădinii de Rai de la Maluri, din 27-09-2025.
***
Îmbrățișez, după împlinirea ei atâta de slăvită în cer și pe pământ, serbarea de la Maluri și duhul ei și inimile celor ce au venit cu dor și cu credință, îmbrăcând ei în duhul bucuriei sfinte grădinița de rai în care Eu, Domnul, și toți oaspeții cerului am poposit în ziua de serbare deasupra grădinii și deasupra sătuțului binecuvântat de lucrarea cerească a Mea cu trâmbița Mea, cu Verginica, copila de la Maluri, cu care Mi-am scris pe pământ o poveste de o sută de ani de iubire a Mea, de cuvânt duios, de dorul Meu după om, o, că nu-l mai am al Meu pe om, nu-l mai am, căci ca să-l am, îi trebuie iubire de Dumnezeu, dar timpul pe pământ îl apasă pe om cu duhul lumii, al vremelniciei, al pierderii iubirii, o, și iată de ce am venit pe pământ cuvânt!
Mi-am pregătit o trâmbiță ca să suflu prin ea, să-Mi fie auzit cuvântul și suspinul și căutarea Mea după om, iar acum am mângâiere, am un popor cu credință pentru venirea Mea, pentru cuvântul Meu, că nu pot nimic să împlinesc fără credința omului în lucrările lui Dumnezeu când ele vin pe pământ, o, și Mi-a dat Tatăl putere și Mi-am zidit un popor, și cu el Mă scriu și-Mi împart cuvântul gurii Mele și stau de vorbă cu omul și-i spun de la Mine și îl rog să-Mi dea inima să locuiesc în ea și să nu mai fie despărțire între Mine și om, o, și cât de greu e pe pământ pentru iubire, pentru Dumnezeu, fiilor, și iată-Mă ca un străin călător printre oameni ca să-i ajut să Mă cunoască, să Mă creadă, să-Mi deschidă ca să intru și să cinez cu ei, și ei cu Mine, și aceasta Îmi este lucrarea cu care stau pe pământ în mijlocul poporului cuvântului Meu și n-ar mai tăcea nici zi nici noapte cuvântul gurii Mele, dragostea Mea cea pentru om, dorul Meu cel lung de șapte mii de ani, o, dar pe pământ tot omul este învățat cu timpul, iar Eu pribegesc încă și-Mi plâng dorul și Mă mângâi cu poporul cuvântului Meu și lucrez cu el minuni dulci și zile de serbare și chem la masa Mea pe cei frumoși la suflet, și nu mai este bucurie mai mare între cei ce locuiesc în ceruri cu Dumnezeu ca și așa clipe când Eu, Domnul, vin cu ei pe pământ și le dau mângâieri, petreceri dulci la masă cu cei credincioși de pe pământ, cu cei care Mă primesc și-Mi dau odihnă și-Mi stau slujindu-Mi, și-Mi împart cu ei vestea și cuvântul venirii Mele, că a venit vremea să Mă întorc și
105