România – Noul Ierusalim
Românie, plânge un fiu de al tău, plânge după vatra ta, plânge departe, în Egipt.( Străinătate, n. r.) O, ce să-ți fac, oare? Să te bag în durere ca să-ți cunoști acest păcat? Să-ți dărâm în șoaptă toate turnurile tale, pe toți puternicii tăi, care s-au așezat împotriva dreptății? Nu așa, iubito. Nu te lăsa să cazi sub povara păcatelor tale. Împacă-te cu Dumnezeu. Plânge un fiu de al tău, plânge în Egipt, și se aude la cer. Este pusă pe creștetul lui ungerea Mea peste tine, căci așa a fost planul Meu cel ceresc. Plânge fiul după mamă. El are de mamă pe România. Această mamă i-a fost scutec și fașă și cristelniță de botez și casă și masă și leagăn și hrană și doică și dascăl și vatră. Și s-a sculat Edom, neam desfrânat, care Mi-a întinat cu desfrânarea lui inima neamului Meu ales la sfârșit, și Mi-a prigonit pe fiul cel uns cu mirul binecuvântării României. Eu, Domnul, am lucrat prin el pentru tine, țara Mea, ca să te scot de la necaz și de la încleștare, și tu ce ai făcut? Ai alungat pe cel de la Mine pentru tine. Eu mereu te-am unit frate cu frate, țară iubită, și mereu te-am învățat ce este iubirea și unirea și puterea care se naște din unire și din iubire.
O, Românie, ți-ai alungat voievodul. Voievodul tău este de la Mine, este unsul Meu peste tine. Ți-ai alungat ungerea Mea de peste tine, semnul Meu de pe creștetul tău. Ți-ai alungat capul trupului tău, semnul lui Dumnezeu cel pus peste tine, poporule român. O, e prea greu păcatul acesta, și strigă la cer. Jertfele tale au oprire. Plâng îngerii lângă jertfele tale de iubire, că nu le pot ridica la cer. Plâng sfinții tăi, Românie, că nu ești curată în rugăciunea „ Tatăl nostru“.
Voi, cei de la porțile României, ascultați glasul Domnului! Eu strig peste România, strig din porțile ei, și nu trec peste porți. Strig la cei din porți și la cei de dincolo de porți. Românie, lacrima celui ce plânge are usturime în ea. Eu am strâns lacrimă cu lacrimă și stau în mână cu această cupă plină. Îmi dau îngerii cei răi peste mână ca să se verse cupa durerii peste tine, dar inima celui alungat suspină spre Mine și îți cere iertarea și se roagă pentru învierea ta. Inima celui înstrăinat de tine a făcut rană de dorul tău, Israele român. Ce vrei să faci, Românie? Eu sunt Cel ce văd înainte. Tu n-ai săvârșit niciodată păcate ca acum și niciodată tu n-ai suferit ca acum, dar crezi tu ce-ți spun? Preoții tăi slujesc plăcerilor și duhului lor și numelui lor, și n-au putere să împartă înviere peste tine, o, turmă fără păstor! Dar am venit să fiu Păstorul tău, turmă română, și grăiesc din nori deasupra ta, țară iubită. Plânge fiul tău cel alungat, și tu, Românie, n-ai știut că a fost alungat, căci cei ce l-au alungat au mărturisit strâmb,( Comuniștii, n. r.) așa cum frații lui Iosif au mințit pe tatăl lor. Cel pribeag plânge departe și dorul lui Mă mistuie.
O, oameni care stați pe scaunele cezarului, pe scaunele României! Nu-l puneți pe cel alungat să cumpere de la voi ce are de la Mine. Nu-l puneți și pe el s-o mintă pe România, așa cum au mințit-o cei ce l-au alungat, cei ce au șters de pe fruntea României ungerea ei, care este peste el, peste cel prigonit. El poartă numele tău lângă numele său, și acesta este numele lui: Mihail al României. El este al României, este fiul acestui pământ, precum Avraam a plătit pământul în care s-a odihnit, și a fost al lui. Acesta este român, și a răscumpărat acest neam de sub robie și l-a scos din moarte și din necaz, că a lucrat prin el binecuvântarea Mea.
Voi, cei din porțile României, împăcați-vă cu Dumnezeu, și Domnul Se va împăca cu voi. E mare greutatea acestui păcat. Ieșiți de sub ea. Iubiți înțelepciunea cea de la Mine și împăcați pe România cu Mine și cu fiul ei cel alungat din ea.
E cerul în suspin pentru tine, țara Mea, pentru lacrima celui prigonit al tău, dar am coborât pe tron de heruvimi și de serafimi și de arhangheli. Sunt cu norii deasupra României în serbare
62