România – Noul Ierusalim
Eu, Domnul, sunt pe tron de heruvimi și de arhangheli deasupra grădinii cuvântului. E serbare cerească peste Israelul cel luat din români, și să știe România ce grăiește Cuvântul lui Dumnezeu de deasupra ei. Din nori de slavă grăiește Cuvântul lui Dumnezeu.
Pace ție, Israele român, și pace peste România! Pacea Mea între Mine și ea, căci ea nu mai veghează înaintea Mea. Ea a uitat ce înseamnă Dumnezeu adevărat. Eu sunt Cel ce sunt, căci alți dumnezei nu sunt, dar ea s-a învățat cu dumnezei care nu sunt dumnezei. Pacea Mea din tine să fie peste tine, țara Mea, căci vin să te trezesc. Nu te teme. Eu vin cu pace, vin cu iubire, vin cu mângâiere. Vin, Românie, vin, vin la tine. Eu stau la ușă și bat. Deschide, iubito, că nu se șterge alegerea ta din pruncie, cea dintâi. Vin la tine, țara Mea, și tu, tată, nu mai știi, nu mai crezi că vin, dar Eu vin, și vin să te vestesc că vin. Eu nu iubesc minciuna. Eu sunt adevăr când îți grăiesc că vin. O, țara Mea, Eu nu iubesc minciuna. Ce să fac Eu cu tine dacă tu ai iubit minciuna? Ce să fac? Eu plâng la picioarele tale, că nu vreau să te văd pedepsită de fapta ta. O, iubito, vin cu mângâiere la tine. Nu e bună minciuna, că scris este: « Să nu mărturisești strâmb ». Vino spre căință, vino, țara Mea! Vino, că Eu vin pe nori de la Tatăl ca să te scot din vină și să nu te afle venirea Mea cea văzută, să nu te afle sub faptele tale, ci să ieși din timp, să te căiești și să te speli și să te gătești, ca să te ocrotesc, ca să te iert și ca să nu fii rănită de plata celor lucrate în ascuns. Eu am fost în tine lumină, dar tu ai iubit întunericul, pentru că faptele tale lucrau răul, și ai urât lumina de teamă să nu se învedereze faptele tale rele. Eu vin să te ridic de sub povara faptelor tale cele din urmă.
… O, țară, țară, unde, tată, ți-ai pitit cununița răbdării tale de sub cruce? Tu erai țara răbdării, erai cununa răbdării, cununa iubirii frățești. O, țară, țară, a pătruns în tine vremea cea roșie,( Comunismul, n. r.) și tu n-ai știut fața ei. N-ai priceput că roșul este hlamidă de ocară. Ai uitat ce am pățit Eu sub învelișul hlamidei roșii. A venit peste tine vremea lui Edom.
Au fost doi frați. Unul se numea Iacov, și celălalt, Esau. Esau era roșu peste tot și și-a vândut întâietatea pentru o fiertură roșcată. Pentru aceea s-a numit el Edom( roșu). Edom și-a pierdut binecuvântarea și și-a agonisit traiul cu sabia sa. Edom a prins ură pe fratele său, căci aceste două neamuri s-au împuns din pântece, și până să se fi născut ele, s-au despărțit din măruntaiele celei ce i-a născut. Esau când s-a născut, era roșu și a trăit din sabia lui.
O, Românie, dureros lucru este să se nască din trupul tău neam din neamul lui Esau. Ai fost necinstită de neamul lui Esau și ai zămislit în tine vremea cea roșie, și fiii tăi și-au pângărit seminția. Să te fi înrudit cu neamul lui Iacov, așa cum Eu te-am plămădit. Să te fi înrudit cu neamul Meu creștin până la venirea Mea, dar nu cu vremea cea roșie și cu fiii ei.
… Tu ești pedepsită de fapta ta, țară iubită, și nu e pace între Mine și tine. Ai fost robită de minciună. Trezește-te! Ai mințit frate către frate. Ai alungat pe cel născut din tine și ai mințit ca să scapi nevinovată de fapta ta urâtă.( Regele Mihai, n. r.) Ai făcut ca și copiii cei de demult ai lui Iacov, care și-au înstrăinat fratele și și-au acoperit cu minciună fapta lor. O, și ce greu au plătit, că au căzut în robie și la muncă silnică în Egipt!
O, neamule român, tu ești neam creștin, și nu e faptă creștinească această faptă, și păcatul tău stă înaintea Mea împotriva ta. Românie, scutură-te de acest păcat. Tu n-ai văzut? Tu n-ai auzit, oare, ce a suferit Israel, poporul Meu, pentru alungarea fratelui său? Românie, tu nu te mai temi de Dumnezeu, iubito? Eu vin cu duhul mângâierii și al iubirii și al căinței peste tine. Tu ești mama celor născuți în tine. Tu ești planul Meu cel de la sfârșitul timpului, țară iubită, țară aleasă.
61