România – Noul Ierusalim
doresc să vină și să treacă aceste hotare, și unii cer la Mine acest lucru. Și ce v-am spus? V-am spus că aceia nu știu ce cer, că dacă ar ști, n-ar mai cere. Ei cred că aici va fi ca pe pământ, dar aici nu va mai fi pământ, și va fi cer. Aici nu vor mai putea intra cei care au pus la îndoială slava acestui munte și sfințenia acestui munte. Cei care au călcat cu pasul lor aici și n-au stăruit întru cele cerești și sfinte, e cu neputință la Domnul ca aceia să rămână fără de judecata care este așezată sub piatra acestui cort sfânt. Vedeți voi de ce v-am spus Eu că nu știu ce cer acei care cer să intre în această grădină? Luați voi un pește și lăsați-l fără apă. Așa și cei ce au călcat aici, în muntele Meu din vremea din urmă, că intră și ies și se ating de moarte, și iată, este mai greu decât în vremea lui Moise, că aceia se atingeau de munte și mureau, dar am venit Eu și am scos din moarte pe Israel cel necredincios. Iar acum Sfânta Treime este cu încheiatul lucrării Sale, căci Duhul Sfânt lucrează Cel din urmă și nu mai este altă lucrare de scăpare pentru cel ce a căzut din lumină după ce a gustat din cele cerești care au lucrat cu atâta taină în vremea aceasta în care s-a gătit biruința cea de la început și până la sfârșit.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, din 19-04-
1992 ***
Se coboară cuvânt din cer și se scrie pe pământ cuvântul ceresc. Iată zilele cerului, și cântă cerul în ziua aceasta, cântă peste România, cântă și se preamărește cerul pe pământul României. Stau proorocii și sfinții și îngerii și cântă suita cerească:
„ Mântuiește, Doamne, pe român, poporul Tău, Și binecuvintează moștenirea cea nouă a Ta. Biruință binecredinciosului, al poporului Tău rege, asupra celui potrivnic dăruiește Și cu crucea Ta păzește poporul și pe unsul poporului Tău!“. „ O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte, Susține cu a Ta mână coroana română, Susține cu a Ta mână țara regină română!“.
Hristos a înviat, rege al României! Bun venit, iubitul Meu! Hristos a înviat, Mihail al României Mele! Așa este numele tău: Mihail al României, iar România este a lui Dumnezeu, dimpreună cu poporul ei cel binecredincios și cu regele ei cel uns de Dumnezeu.
Eu sunt; Eu, Cel ce am înviat din moarte în vremea trupului Meu după ce trupul Meu a căzut pe cruce. Eu sunt, iubitul Meu. O, ești plin de bucurie îndurerată, ești plin de durere, preaiubitul Meu, dar vine, tată, vremea ta, vine, dar Eu îți spun că a și venit. Vin zorile Ierusalimului cel nou peste România, dar Eu îți spun că au și venit. Vor veni prooroci și magi de la mari depărtări ca să vadă lucrul Duhului Sfânt, Care lucrează și Se vede lucrând peste România. Dar Eu îți spun că au și venit ca să întrebe și să se bucure de împlinirile cele noi.
Iat-o pe România! Te cântă România, iubitul Meu. Cântă România cântarea regelui ei și se bucură România cea credincioasă, iar cea necredincioasă nu va mai rămâne în fața Mea și în fața ta dacă nu va veni spre pocăință, căci Eu sunt un Dumnezeu gelos, iubitul Meu, și voiesc ca acest Canaan să fie din cer și nu de pe pământ; să fie cer și nu pământ; să fie sfințenie și nu fărădelege.
Pace ție! Pace regelui României! Pace, și îmbrățișarea Măicuței Mele să te cuprindă pe tine, și pe regina ta, și pe mlădița ta, care va sta de-a dreapta ta. Pace vouă, și bucurați-vă! Este cea
39