România – Noul Ierusalim
creștin trăitor de sfințenie, de slava care vine din cer peste acest neam ales pentru slava Mea pe el între popoare? Vor veni aici cei care vor iubi ca Dumnezeu și vor cere să poarte numele de român ca să scape de urgiile cele pentru lumea păgână cu viața și cu obiceiurile venite din întunericul lui satana în calea oamenilor care fug de Dumnezeu pentru viață cu păcat.
O, popor român, o, Israele nou, nu te lăsa să pierzi pe Hristos așa cum îți vrea satana soarta, căci satana este dușmanul cel tainic care te momește pentru despărțirea ta de Hristos, de Cel răstignit și înviat acum două mii de ani pentru judecata acestui vrăjmaș al lumii.
Vreau să te îmbrac întru slavă alături de slava Mea, popor român. Îți știi sau nu, îți înțelegi sau nu soarta, Eu, Domnul, îți ies cu cuvântul în cale și te vestesc din cer și vin deasupra meleagului tău cuvântând și vestind și împlinind, o, și sunt adevărat în cuvânt ca să-l împlinesc cu tine și pentru tine, numai să nu-Mi închizi când vin să-ți dau din cer și să-ți cunoști soarta și lucrarea ta de popor ales de Dumnezeu pentru venirea Lui cuvânt pe pământ și pentru slava Lui împărțită cu tine în fața popoarelor toate.
Vine o vreme mare, vin împliniri mari și neașteptate de nimeni, dar ele vin, așa cum în toate vremurile a lucrat Dumnezeu între pământ și cer pentru împlinirile scrise să vină, iar voi, cei lacomi și prefăcuți prin cuvinte și prin lucrul vostru atât de rău în mijlocul acestui popor mințit și dus cu vorba atâția ani îndurerați și încununați cu roadele minciunilor voastre, voi, cei care ați supt cu foame și cu sete avutul și vlaga pământului și neamului român, vă vestesc pe voi acum că veți păți ca în povestea din pilda cu cocoșul care purta în cioc punguța cu doi bani găsită pe cale în pribegia lui, după ce l-a alungat stăpânul sărac și fără de hrană și l-a trimis să caute hrană, numai că boierii vremii l-au găsit pe cale și i-au luat punguța cu doi bani în ea și au dat să scape de cocoș și să-l omoare. Cocoșul însă îi biruia mereu, scăpa mereu de sub pedeapsă și striga după boieri săi dea punguța cu doi bani s-o ducă acasă la stăpânul său și să scape de sărăcie. O, n-a fost chip să scape boierii de cocoșul năzdrăvan, se pare. Ba au fost păgubiți apoi de tot ce au avut ei strâns odată cu punguța căpătată înapoi și s-au ținut după cocoș toate avuțiile boierilor, toată strânsura hoților de țară și au rămas toți aceia lipiți pământului așa cum merită hoții, o, și așa strig Eu la voi, strig cum striga cocoșul, strig până veți rămâne săraci voi și până se va întoarce înapoi pentru țară tot ce voi ați strâns să aveți voi și să nu vă pese de prăpastia în care ați împins țara, de parcă nu sunteți și voi români și fii ai acestui neam, căci v-ați purtat ca niște cotropitori și iată-vă acum cum vi se descoperă tot ce ați lucrat rău și toată lucrarea care s-a țesut ca să fie supt de voi și de ai voștri tot ce s-a putut suge, de parcă ar fi fost să nu se afle niciodată de nelegiuirile lucrate de voi asupra neamului român vreme de mulți ani.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șaptea după Rusalii, din 27-07-2025. ***
Slăvită să fie între popoare țara română, peșteoaica Mea, căreia i-au fost smulse de pe trup aripioarele, dar ea rămâne peșteoaica Mea, iubirea Mea, frumoasa Mea, semnul Meu, dorul Meu de ea după șapte mii de ani, de când Eu, Domnul, am stat pe pământul ei și am rostit toate cuvintele cele pentru facerea cerului și a pământului și a toate câte s-au ivit prin cuvânt, și apoi facerea omului din lutul acestui meleag, și pe care taină Eu, Domnul, am descoperito peste pământ acum la sfârșit de timp.
Pace ție, neam român, țara Mea! Cu tine încep noul Meu răsărit, și curând, curând, noaptea nu se va mai coborî peste tine și vei fi lumina Mea peste pământ, căci Eu sunt lumină peste tine,
298