România – Noul Ierusalim
dimineață și suna cu jale și ridicam din tine pe vitejii Mei și le încingeam mijlocul și te eliberam de sub povară, și, apoi, din nou zâmbeai, iubito, că de la naștere te-am iubit și te-am sortit să fii a Mea.
Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea și te-a acoperit, iubito, și ai murit aproape de tot. Și te-ai zbătut în sângele tău șaptezeci de ani( 1921-1991, n. r.) și s-a făcut zăpada roșie de sângele tău. Și am trecut pe lângă tine, și erai goală, iubita Mea, și Mi-am dezbrăcat veșmântul și te-am învelit, că Mi-am adus aminte de tinerețea ta, când erai frumoasă și albă. O, că teau robit străinii și te-au necinstit, că ți-au făcut lege și te-au silit să te tai împrejur, dar Domnul îi va smeri, și ei ți se vor închina la picioare, ca să știe că te-am iubit, iubito, că ai fost sărmană și ai fost sub cruce, dar ai păzit răbdarea Mea. Și acum, iată, te trezesc din somn, să curăț murdăria de pe tine și să te îmbrac cu podoabe noi. Ridică-te și vino spre mărire, că asta îți este menirea de la Dumnezeu.
O, România Mea, ți se apropie ziua schimbării la față și vin să Mă sălășluiesc întru tine, că tu ești scaunul măririi Mele, tu ești Ierusalimul gloriei Mele, că slava Mea se va coborî peste tine și vei străluci ca soarele, o, cetate a strălucirilor, și toate popoarele vor veni să te vadă, că porțile tale vor fi deschise zi și noapte, dar noaptea nu se va mai coborî peste tine, iubita Mea. Voi așeza pe înălțimile tale sunet de trâmbiță și glas de serbare, iar feciorii tăi îți vor cânta cântecul tău de iubire, și atunci, pământul tău îți va da înapoi pe morții de sub el, căci ei vor învia, și tu te vei schimba într-o clipă la trâmbița Mea. Și vei fi regină, iubito, că Domnul este Regele iubirii, și este Regele tău.
Iată, vin cu plata răbdării, că te voi ocroti de ceasul ispitei. Fii tare, iubito, ca să Mă ai cu tine, că nici un neam sub soare nu va avea biruința și gloria ta, că vei fi Mie templu de mărire și te vei numi Ierusalimul cel nou, că Eu îți dau nume nou, iubito, cetate iubită. Trezeșteți urechea, ca să-Mi auzi glasul, că tu vei fi tronul Meu, și în tine se va auzi cântecul Meu de slavă: « Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, Cel Care a fost, și este, și va fi!». Iar pe cei ce au călcat peste tine, le voi descoperi păcatul și îi voi rușina și îi voi mustra cu asprime ca să vină înspre pocăință, și dacă ne vor auzi glasul și ne vor deschide, vom intra, iubito, și vom cina cu ei, și ei cu noi.
Și voi ridica un om care va fi vrednic să ia cinstea și binecuvântarea și puterea( regele Mihai, n. r.) și îl voi chema din Egipt,( Străinătate, n. r.) căci cei ce l-au înstrăinat și au vrut viața lui nu vor mai fi atunci, că Eu voi întinde mâna și voi lua din tine hrana, și te vei duce apoi la fiul cel vândut și alungat, și el va plânge și te va îmbrățișa și te va iubi, și va veni cu toată bogăția Samariei și îți va sluji ție, că el este de la Mine, și cine este cel ce se va ridica împotriva planurilor Mele cele din veac? Și tu te vei numi atunci « cea cu bărbat », căci acesta va birui și va fi mare prin puterea Mea, și sabia Mea va fi necruțătoare ca să-i gătesc venirea. Și va veni, iubito, și se va auzi atunci din nou cântecul tău de iubire, și se va auzi glasul de bucurie al celor junghiați, care au mărturisit despre vremea Mea și despre mărirea ta, căci vin să te pețesc.
… O, voi întinde cortul Meu peste tine ca să te ocrotesc apoi, căci îngerii Mei vor dezlănțui chin și durere peste cei ce nu au pecetea Celui viu. Și voi slobozi glas de tunet, precum este scris, și se va vesti din nou pe pământ taina lui Dumnezeu, pentru toate popoarele și limbile și peste puternicii pământului și voi striga: « O, de câte ori am voit să te adun sub aripa Mea ca să te ocrotesc, dar n-ai voit, și te-ai desfrânat departe de Mine și ai zăcut în necunoștință și n-ai voit
19