România – Noul Ierusalim
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din ajunul Nașterii Domnului, din 06-01-2002 ***
Dragostea dintâi este mare taină. Ea se cheamă așa pentru că omul iubește deosebit întâia clipă a iubirii, iar dorul este cel ce iubește atunci, și el îi dă inimii putere de iubire. Dragostea dintâi este cea fără de păcat, și așa a iubit la început omul cel întâi zidit, și se desfăta cu iubire între toate câte Eu le-am făcut pentru el. Dar dacă el s-a smuls apoi din Mine, s-a născut și durerea lui, și apoi s-a născut și dorul, dar omul nu mai atinge cu mintea taina plânsului din el, dorul după fericirea lui, veșnica lui căutare după viață. Când omul a pierdut din iubire taina ei, dorul din ea, atunci el a rămas cu bucuria iubirii, și așa știe el acum iubirea. Dar Eu, acum, după șapte mii de ani de dureri și de bucurii între cer și pământ rostesc și spun: iubirea nu este bucurie, și este dor. Când ea duce spre bucurie, se pierde puterea ei, căci dorul din ea este cel ce ține în el viața ei. Eu așa iubire am, și ea este mai înainte de toți vecii, și cu dorul din ea am făcut tot și toate, și cu dorul din ea Mă nasc azi cuvânt pe pământ la ieslea Mea din acest sătuț pe care atât îl iubesc cât la început l-am iubit când din vatra lui am luat lut cu mâna și l-am făcut pe om. Amin.
Mergi, Ierusalime, și te bucură cu dor și nu cu bucurie. Mergi, și fața Mea să strălucească pe fața ta, poporul Meu de la sfârșit de timp. Sărbătoarea nașterii Domnului, aceasta serbezi tu azi lângă cei din sătuțul Meu de azi. Atunci am venit în Betleem, iar acum am venit în acest sătuț pe care omul l-a numit cu numele pământului, și acest nume s-a născut cu mare taină prin îngerii Mei cei ce au vegheat pentru numele sătuțului Meu de azi.( Glodeni, de la glod, pământ, n. r.)
Iar tu, cel așezat de Mine la iesle, ia cu tine pe poporul Meu și te du să colinzi nașterea din nou și să vestești la săteni sărbătoarea nașterii Mele prunc din Fecioară acum două mii de ani, și cuvânt din cuvânt acum, la sfârșit de timp, acum când Eu am venit și vin. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului, din 07-01-2002
***
O, poporul Meu, o, copii ai Ierusalimului nou! Acum două mii de ani când Eu am ieșit din apa Iordanului mărturisind facerea omului din apă, au venit apoi Tatăl și Duhul Sfânt, și Tatăl a grăit și M-a mărturisit Fiul Său, iar Duhul Sfânt M-a pecetluit înaintea norodului adeverind cuvântul Tatălui, și pe Fiul Său, în Care El a binevoit pe pământ între oameni. Acum două mii de ani M- a mărturisit Tatăl la Iordan, iar acum când Eu am venit sămânță pe pământ, Mă mărturisești tu, popor al Ierusalimului nou așezat de Mine pe pământ ca să aibă omul cort sub care să tragă și să- Mi culeagă sămânța, căci cuvântul Meu de peste tine este sămânță, și tu ești cel ce seamănă sămânța Mea peste pământ, și din ea să crească omul, omul cel nou, ieșit din om, din cuvântul Meu apoi. Amin.
… Când eram numai Eu și cu Tatăl în vecii, grăiam cu El, și El cu Mine, și rosteam cuvânt, și am făcut facerea cea văzută în mijlocul celei nevăzute a veciei, și aveam ca sâmburel scump în vecii Noul Ierusalim, și l-am pregătit și l-am păstrat cu mare taină până la plinirea cea mare a tainelor veciei. Să fii de ajuns de mare pentru tainele cele din vecii, poporul Meu, căci taina Noului Ierusalim poartă în ea cerul cel nou și pământul cel nou, așa cum facerea cea dintâi a purtat în pântecele ei cerul cel dintâi și pământul cel dintâi. Taina Noului Ierusalim, cea în vecii păstrată, poartă în ea cortul Domnului, tronul Domnului, glasul Domnului și pe poporul Domnului. Amin,
137