România – Noul Ierusalim
sătuț, că e locul de unde l-am zidit Eu pe om. Și dacă atât îl iubesc, îl strâng la piept și îl îmbiu spre dragostea Mea pentru el, și vreau să-l fac frumos de tot pentru venirea Mea cu sfinții pe pământ, și el să Mă primească, și de aceea îl vestesc din timp și îl bucur cu vestiri cerești și cu bucurii cum nu sunt pe pământ pe nicăieri.
Fiul Omului, așa M-am făcut Eu, Domnul, acum două mii de ani, copil născut în peșteră la Betleem, că nici un om de pe pământ nu M-a primit în casa lui la venirea Mea Fiu micuț din Fecioară mamă. N-am avut pe nimeni să Mă mângâie, să Mă bucure, să Mă ia în brațe, iar mama Mea Fecioara era plină de fiorul nașterii Mele, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut Om din pântecele ei cel fecioresc. Îngerașii nașterii Mele au lucrat în chip minunat și s-au dus în munte la păstori și le-au spus lor că Eu M-am născut fiu al omului, copil dumnezeiesc pe pământ, și i-au adus pe păstorași la ieslea nașterii Mele, și ei au mărturisit adevărul acesta vestit lor prin îngeri. Amin.
Haideți la ieslea nașterii cuvântului Meu, voi, copilași! Cei ce-Mi poartă spre voi vestea Mea, vă împart vouă daruri dulci și vă mângâie pentru Mine, Cel ce n-am fost de nimeni mângâiat când M-am născut. Eu am fost copil nemângâiat, și de aceea Mi-e dor să-i mângâi pe copii și să le dau din duhul mângâierii. Mama Mea, tot așa dorește și ea, și le spune la copiii cei adunați la ieslea nașterii cuvântului Meu, și așa le spune:
– Eu sunt mama Fiului Tatălui ceresc, și îmi desfac mâinile și vă mângâi pe voi, cei astăzi adunați lângă cuvântul nașterii. Luați din dragostea cerului sfânt și vă înveșmântați cu ea, că v- am strâns cu sărbătoare de naștere și vă binevestesc venirea Fiului meu și slava acestui sătuț, în care El vine și Își seamănă cuvântul venirii Sale. Acum două mii de ani, Fiul meu Cel mic n-a avut mângâiere de pe pământ și nici adăpost. Dar azi vreau să-L mângâi cu voi, cei mici din acest sătuț. Să nu uitați că Fiul meu a fost și El copil, dar a fost o minune între cei mici, și tot așa a și crescut, și tot așa va și veni din nou pe pământ la voi; la voi mai întâi, și apoi peste tot pământul. Amin.
… Mângâierea mea e pentru Tine, copilul meu Cel născut în ieslea dobitoacelor acum două mii de ani. Pentru Tine îi mângâi pe ei, căci Tu ai fost nemângâiat și sărman pe pământ, Fiul meu scump.
– O, așa și tu ai fost, mamă, căci nimeni nu te-a primit cu Mine și pentru Mine. Dar azi avem la cine trage când venim cuvânt pe pământ ca să-l naștem din nou pentru facere nouă. Avem casă cu iubire în ea, mamă. Iată câtă sărbătoare Ne aduc Nouă cei de azi care Ne aud glasul din cer. Să le dăm iubire multă, mamă. Să le dăm ce avem mai scump, mamă, și să-i învăluim o clipă în pacea cea de sus, în basmul cel ceresc al vieții veșnice, mamă, și ei să-i prindă gustul și să se îmbete din el, că e fără de sfârșit acest basm, mamă. Basmul vieții veșnice, aceasta voiesc Eu, Domnul, să aduc pe pământ peste om, și așa voi împlini. Amin. casa întâlnirii Mele cu omul, căsuța basmului ceresc, cămară de nuntă împărătească, sală de nuntă și masă împărătească în ea, căci la masa ei este Împăratul, Domnul slavei de sus, Fiul Omului cu oamenii, început de veac nou peste pământ. Amin.
… Bucurați-vă cu bucurie mare, care va fi pentru tot pământul, că vi S-a născut în vatra voastră Cuvântul, Care mântuiește și binevestește nașterea din nou a lumii și viața veacului ce va să fie din cer pe pământ curând, curând. Amin.
136