Cuvântul lui Dumnezeu despre post şi milostenie 2020.07. | страница 93

Despre post şi milostenie
să poftească și să se bucure așa . O , vai de cel ce poftește , că acesta ajunge în moarte pe această cărare ! Omul poftește cu inima și cu trupul apoi , și se poftește om pe om din pricina slăbiciunii , împotriva căreia el nu se așează să stea . Sunt pline ulițele peste tot de oameni poftitori de om și de păcat . Nu mai sunt locuri curate de păcatul din om . Pe la toate răspântiile pândește păcatul din om după alt om , și diavolul se odihnește , că-i are pe toți oamenii lucrătorii lui . Cade om în lațul altui om și sunt mulți care se prefac că-L au pe Dumnezeu și că sunt salvatori pentru oamenii păcătoși , dar oamenii lui Dumnezeu nu umblă așa , nu umblă singuri oamenii lui Dumnezeu , precum nici Eu n-am umblat singur când M-a trimis Tatăl să umblu pe pământ după om și să-l întorc la Tatăl pe om . Singur trebuie să umble omul numai când este el singur , iar când umblă printre oameni el trebuie să aibă însoțitori făcători de minuni , din cer minuni , nu din el , căci omul care-și slujește poftei lui are pe diavol de Dumnezeu și diavolul face și el semne mincinoase , dar nu minuni , ci nimereli de-ale lui ca săi înșele pe cei care nu-i știu lucrarea , și omul cade în lațul altui om din pricina poftei lui , care se unește cu trupul lui și se face diavol omul . Dar Eu vin pe pământ și dau de știre că e vreme de mare fărădelege pe pământ , vreme cu păcat , și apoi cu usturime pentru păcat și mor oamenii în păcatele lor , și Eu strig peste ei ca să Mă audă și să-i vindec cumva , iar cel ce se ascunde de strigarea Mea , acela face ca Adam , care s-a ascuns de Mine din pricina păcatului din el , căci după ce el a păcătuit împotriva Mea și a lui , a dat să se ascundă de la fața Mea , și auzind el umbletul și glasul Meu , mai mult s-a ascuns , căci păcatul l-a înstrăinat pe el de Dumnezeu .
O , e străin omul , e tare străin , bietul de el , căci se înstrăinează de Mine prin păcat și umblă așa apoi , și cu cât aș da să-l strig pe cel apăsat de conștiința lui , cu atât el fuge și se ascunde înăuntrul lui . Eu însă vin și tot vin și dau să Mă ating de inima lui cu cuvântul Meu cel de foc și să-i dau nădejde de mântuire și să-l iau în slujba Mea pe om și să-i spun : « Iată , s- a atins de buzele tale și va șterge fărădelegile tale , și de păcatele tale te va curăți ». Amin .
Și acum Mă scriu în carte cu porunca vieții și iarăși îi aduc omului aminte de ea , porunca cea de la început și pe care Eu , Domnul , și Ioan , ucenicul Meu iubit , am înnoit-o prin rostire acum două mii de ani și am zis : « Poruncă nouă vă dau : iubiți-vă unii pe alții cu iubirea lui Dumnezeu ».
O , i-am spus omului : « Să iubești pe Domnul Dumnezeu , omule , să-L iubești din toată ființa ta , și pe aproapele tău să-l iubești ca pe tine însuți ». Nu înțelege omul cum să împlinească el ceea ce i-am dat să lucreze , și voiesc să-l povățuiesc Eu pe el acum . Izvorul Meu de cuvânt se face jar și cărbune aprins ca să se atingă de inima omului și să-l ia omul pe buze apoi , și din mijlocul cetății strig și îl chem pe om să Mă audă , și îl strig în mijlocul cetății cuvântului Meu cel de azi , din mijlocul celor ce aud din gura Mea cuvântul Meu cel de foc ca să-l ia ei și să-l arunce pe pământ și să se aprindă acest foc și să ardă păcatele din oameni focul cuvântului Meu , căci diavolul a pus lege pe pământ păcatul . O , vai lui , că vine nimicirea lui ! Amin .
O , omule înstrăinat de Dumnezeu , ți-am spus ție cuvânt încă de la început , cuvânt de foc , și am scris cu foc pe piatră și ți-am spus să iubești pe Dumnezeu și pe aproapele tău ca pe tine însuți . Când Eu ți-am spus să iubești pe Dumnezeu , am așezat cuvânt lângă aceasta și ți-am așezat pentru împlinirea iubirii de Dumnezeu ajutor ție pe aproapele tău , pe cel ce-ți aduce ție de la Mine porunca iubirii de Dumnezeu , căci fără cel trimis de la Mine în calea ta tu nu poți să-L iubești pe Dumnezeu , căci Dumnezeu trebuie iubit cu ascultare și prin ascultare , și altfel nu este scară pe care să urce la Dumnezeu iubirea cea pentru El din om . O , n-ai să vezi , omule tată , n-ai să vezi înțelepciune în om care să priceapă și să înțeleagă această poruncă pentru iubirea de Dumnezeu a omului . Omul îl numește aproape al său pe
93