Despre post şi milostenie
lui bună nu valorează nimic în fața lui Dumnezeu ; căci și-a luat deja răsplata . Ce a făcut el , ar fi făcut orice zgârcit de dragul câștigului .
8 . Înțelegi acum că , în fața lui Dumnezeu , orice om , sărac sau bogat , își poate iubi aproapele - depinde numai de bunăvoință , căci prin ea oricine poate ajuta cu dăruire , așa cum poate .
9 . Dar bineînțeles că numai bunăvoința singură iarăși nu ajută , chiar dacă ai și avere , atunci când mai ai nevoie și de unele asigurări , în parte pentru tine însuți , în parte pentru copiii tăi , în parte pentru rude și pentru multe altele , iar nevoiașului din fața ta i-ai da doar ceva puțin sau chiar nimic , căci niciodată nu se poate ști sigur dacă nu este doar vreun golan leneș , care nu e demn de ajutorul cerut . Ți-ai putea reproșa că astfel ai încurajat un golan în indolența lui și ai privat un adevărat sărac de ajutor ! Dacă vine însă unul mai demn de încredere la tine , tu vei avea aceleași scrupule , pentru că nu vei putea ști niciodată fără îndoială dacă este pe deplin demn de încredere !
10 . Da , prietene , cel care șovăie atunci când vrea să facă o faptă bună , dacă să dea ceva substanțial sau nu , voința lui cea bună nu are viață adevărată ; de aceea , în fața lui Dumnezeu , nici bunăvoința lui și nici fapta lui nu vor cântări cine știe cât . Unde e avere , trebuie ca voința și fapta bună să meargă mână în mână și să fie la fel de puternice , altfel își vor lua una celeilalte valoarea în fața lui Dumnezeu .
11 . Ceea ce faci sau dai , dă sau fă-o cu bucurie , căci fapta unui om darnic și săritor , care este și amabil , valorează de două ori mai mult în fața lui Dumnezeu !
12 . Inima unui om darnic și amabil se aseamănă cu un fruct care se coace ușor și repede , căci are în el un preaplin de căldură . Căldura este absolut necesară coacerii unui fruct , căci în căldură se găsește elementul corespunzător vieții , și anume , iubirea .
13 . Bucuria și amabilitatea unui binefăcător sunt chiar acea plenitudine a adevăratei călduri vitale spirituale și profunde , care nu poate fi îndeajuns de mult recomandată , căldură prin care sufletul se coace de două ori mai repede , putând astfel prelua spiritul în întreaga ființă . Această căldură este chiar trecerea spiritului etern în sufletul său , care va deveni prin această trecere tot mai asemănător spiritului .
14 . Fără această bucurie a dăruirii , un binefăcător , oricât de plin de râvnă ar fi , este tot atât de departe de țelul desăvârșirii spirituale pe cât de acră și neprietenoasă îi este fapta sau darul . Această purtare are ceva material și lumesc în ea și de aceea este cu mult mai îndepărtată de elementele pur cerești decât purtarea caldă și amabilă .
15 . Să nu însoțești darul sau fapta ta de mustrări amare , căci acestea întristează inima fratelui nevoiaș și îl fac să-și dorească să nu mai fie nevoit să primească nimic de la cel încruntat și plin de mustrări . De cele mai multe ori , binefăcătorul face aceste mustrări din mândrie , iar nevoiașul se simte desconsiderat și disprețuit . Și așa se întâmplă că nevoiașul își va simți nevoia mai apăsătoare în fața bunăstării binefăcătorului , iar acceptarea darului devine mai grea decât dăruirea lui .
16 . Cine are avere și bunăvoință , acela să dea cu inima ușoară . Cât de greu îi vine bietului nevoiaș să-i fie povară chiar și unui binefăcător amabil , dar cu cât mai grea îi va fi inima dacă binefăcătorul îl va întâmpina cu o mină încruntată și , înainte de a-i da pomana , îi va ține predici înțelepte , din care mintea lui atât va înțelege : « Să nu mai treci pe la mine prea curând sau chiar deloc !», deși cel care dă pomana nu s-a gândit niciodată să spună așa ceva .
17 . De aceea , este preferat binefăcătorul amabil celui supărat , el fiind o alinare pentru inima săracului , pe care o va transpune într-o stare de recunoștință . Și astfel , fapta acestui binevoitor îl va umple pe nevoiaș cu o plăcută și întăritoare încredere în oameni și în Dumnezeu , iar acest simțământ îl va ajuta să muncească plin de devotament , mai ușor și mai răbdător decât înainte .
18 . Un binefăcător amabil este , pentru un nevoiaș , ceea ce pentru o corabie aflată în primejdie pe o mare furtunoasă este ivirea unui port primitor ; dar binefăcătorul încruntat este doar ca un golf care salvează corabia de o avarie sigură , dar îi ține pe cei de la bordul ei într-o
103