Focul apocaliptic
O, fiilor, fiți focul la care să se încălzească venirea Mea. Fiți iubirea care va aduce pe pământ pe Domnul, Care vine la voi. Fiți dorul în care să se mistuie ultimii Mei pași spre voi pentru ziua veciei, și aduceți Domnului rugăciune pentru ziua venirii Lui desăvârșit cu vecia pe pământ, ca să se împlinească proorocia vieții veșnice pe care Eu am promis-o cu atâta dor și am sortit-o omului, numai să creadă omul în cuvântul Meu cel rostit atunci și acum.
O, vino, poporul Meu, tot mai mult spre venirea Mea! Cu orice clipă vino, și nu Mă lăsa fără chemarea ta ca să vin. O, poporul Meu, să nu stai fără lucru, fiule. Și din nou îți spun, și iarăși să auzi din gura Mea: să nu stai fără lucru, poporul Meu. Întețește acest foc, căci lucrul este bucurie, și nu altceva este bucurie. Chivernisește-te bine în lucru, că iată ce-ți spun: Tatăl Meu lucrează, și Eu lucrez, și tu lucrezi, și așa să fie, căci lucrul este bucuria Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și a ta, bucuria ta cea de la Dumnezeu, cea cu Dumnezeu, poporul Meu. Învață-te zi cu zi și ține lanț lucrul. Învață-te să-ți fie hrană vie rugăciunea și să simți saț după ea. Masă pentru suflet să-ți fie ea, viața ta în Mine să-ți fie ea, căci cu ce altceva poate avea omul viață în Mine dacă nu cu părtășia lui cea deplină prin rugăciune și prin dor cu Mine și prin dragoste cu Mine? Sunt tot un foc, ca să vă fac foc din foc și să-l arunc peste pământ ca să-l înnoiesc prin foc. Să ard lumea și să o nasc din foc și să fac din voi născători de om nou, de lume nouă, și să-i dau cer nou și pământ nou lumii noi, și să vă am pe voi începătură, precum Eu sunt. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica sfinților părinți de la Niceea, din 28-10-
2001 ***
… Iar tu, mamă copilă, mamă a Mea și copilă a Tatălui Meu și al tău, învață din Mine pe fiii veacului acesta ca să audă ei ce este împărăția acestui veac și ce este împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, amin, amin.
– E zi de creștere a credinței cerești peste poporul Tău de nou Ierusalim, Fiule al Tatălui, și copilul meu. Omul cel zidit de mâna Ta din pământ la început, nu a fost copil, și de aceea nici nu a știut să asculte când l-ai învățat ce să facă după ce l-ai făcut. Eu însă am fost copilă și am avut ascultare, căci așa este copilul, iar Tu ai zis oamenilor că dacă nu vor fi ca pruncii, nu vor intra în veacul învierii unde toți sunt la fel cu îngerii, Fiule Doamne. Tu ești Cel ce l-ai făcut pe omul cel dintâi, și nu l-ai făcut copil, ci om împlinit. Iar el dacă s-a văzut împlinit și nu copil, s-a așezat mai mare ca Tine și nu Te-a ascultat, fiindcă nu Te vedea.
… Sărbătoarea mea de azi vă învață să fiți copii atât cât voiește Dumnezeu, căci cel ce nu face așa, acela cade în prăpastia veacului acesta și se unește cu lumea ei. Fiți copii și așa să creșteți, și cu dor după cer să stați, căci Fiul meu când S-a mărturisit pe Sine înainte să-Și pună viața Sa pentru om, El a spus așa: « Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș voi să se aprindă acum!». Amin, amin, amin.
– O, mamă a dragostei Mele pentru omul umilit cu duhul, dor am venit să așez în om, și apoi să-l aprind, că am venit să-l fac pe om mireasă a Mea, mamă copilă, iar taina miresei este dorul după Mirele ei și duhul răbdării prin care omul nu cade din viață, mamă. Dor am venit să arunc pe pământ și să-l aprind în om, ca să zică omul: „ Vino, Doamne!“. Eu sunt Mirele Care vine, și cel ce aude glasul Meu, să zică: „ Vino, Doamne!“, precum duhul și mireasa zic: „ Vino!“.
36