Despre chipul cioplit şi semnul crucii
O, nu știe omul ce este crucea, ce slavă este ea, ce drum spre înviere este ea, și de aceea se plânge el mereu, și de aceea se slăbește mereu om pe om plângându-se mereu, de parcă asta ar fi să fie lucrarea lui. Toate câte vin peste om, ar fi să le primească el ca din mâna lui Dumnezeu și să nu-I dea Domnului peste mână, căci Dumnezeu știe ce-i este omului de folos, după cum vede El că trebuie pentru făptura cea mereu nouă a omului, căci Eu prin suferință am venit pe pământ și tot așa am petrecut apoi, și tot așa M-am întors și M-am păstrat lângă Tatăl, căci aceasta este cununa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, iar bucuria și desfătarea este calea păgânilor, nu a creștinilor, căci creștinii au bucurie crucea și pe Domnul lor, Domnul crucii, Păstorul Cel cu crucea, Care umblă după oi ca să le dea pășunea Lui și pildă să le dea lor purtarea crucii, slava celor ce iubesc pe Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui, căci Eu prin cruce Mi-am arătat slava și prin ea am iubit pe fiecare om, ca să-l răscumpăr pe om și să-l dau Tatălui, acolo unde el se va întâlni cu odihna lui, pe care a pierdut-o prin părăsirea lui Dumnezeu, datorie care trebuie plătită la Dumnezeu de fiecare om, ca să-și primească el iarăși înfierea cea pierdută. Amin.
O, fiilor care stați înaintea Mea ca să-Mi port cu voi crucea venirii Mele, învățați poporul de peste tot să se uite la voi și să învețe purtarea crucii, căci voi și cei cu voi lângă izvorul Meu de cuvânt aici, sunteți sub cruce mereu, tată, sunteți sub sarcină mereu și sunteți mulțumiți că-Mi slujiți venirii Mele și lucrului ei cel greu și mult, cu duhul, cu sufletul și cu trupul, fiilor. Voiesc să cobor binecuvântare și putere peste voi acum, pentru lucrarea de împrospătare a celor ce trebuiesc orânduite spre împrospătare peste locașul Sfintei Sfintelor Mele, tată. Sunteți puținei pentru cât de mult lucru este peste tot de lucrat, aici și pe unde mai este nevoie de voi și de lucrul vostru pentru cât popor avem de purtat și de îngrijit.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, din 27-09-2011. ***
Eu sunt Păstorul Cel bun, Păstorul Cel cu crucea, şi am nume mare şi Mă numesc Unul Născut din Tatăl Savaot, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, şi umblu în lumina Lui şi sunt lumină din lumină şi luminez cu ea lumea şi sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, iar altfel lumea umblă în întuneric, umblă fără Dumnezeu încoace şi încolo şi nu ştie unde merge, căci nu are păstor mereu peste ea ca să-i spună cum şi unde să meargă ea.
Eu sunt Domnul Iisus Hristos, căci aşa M-a numit Tatăl Meu prin îngeri, şi nu este pe pământ sau în cer nume mai mare ca numele Meu. Eu prin ascultare de Tatăl am nume mare, şi prin fapta ei rămân cu numele de Fiul Tatălui Savaot, de o fiinţă cu Tatăl fiind numit.
Pace ţie, popor al cuvântului Meu! Stau cu tine la masă de cuvânt în ziua aceasta de praznic al crucii. Cuvântul cruce este cuvânt mare şi are viaţă în el numele acestui cuvânt. Nu ştie nici un om când spune: „ Sfântă cruce, ajută-mi!”, nu ştie ce spune când el spune aşa, după ce a învăţat de la părinţi să spună aşa. Stau cu tine la masă de învăţătură, poporul Meu, ca să ia de pe masa Mea cu tine cei ce caută la tine învăţătura Mea, cea de sus venită pe pământ pentru cei ce vor să înveţe de la Dumnezeu, căci pe pământ învăţătura care este nu-l duce pe om la Dumnezeu şi la viaţă pe vecie cu El.
Am grăit vouă să aveţi grijă de uniforma pe care trebuie s-o purtaţi voi, măi fiilor. În ziua aceasta vreau să desăvârşesc mai mult această taină, iar voi să vă desăvârşiţi prin ea şi s-o faceţi faptă tot mai întreagă peste voi. Chipul Meu, pe care trebuie să-l purtaţi voi, este semnul Meu
70