Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?
redevină la fel cum a fost, el va trebui să postească des și să mănânce numai pâine uscată. Dacă va persista în încăpățânarea și neascultarea lui – deși această poruncă, pe care v-am dat-o numai din iubire pentru umanitate, este extrem de ușoară – el va fi copleșit de dorința indecenței. Începând din acel moment, el va cădea continuu în păcat, și implicit în moarte. În plus, va fi nevoit să ducă o mare luptă cu șarpele seducției, cel care a mușcat-o pe Eva, iar Eu nu voi privi către el până când nu va redeveni victorios asupra trupului său, cu o mare căință.
Dimineața, mâncați fructele copacilor; la amiază, mâncați din copacul vieții( Cunoașterea din Cuvântul lui Dumnezeu, n. r.); iar seara, beți lapte și mierea pe care Eu le voi strânge pentru voi de pe crengile copacilor, prin intermediul unor animale celeste ale aerului, pe care le veți numi‘ celii’( albine). Numele de‘ celie’ înseamnă‘ Mana cerească’.
Marea Evanghelie a lui Ioan, VII / 85
Domnul: „ Printr-un post corect și prin rugăciune, sufletul devine mai eliberat și mai spiritual; dar nimeni nu poate cunoaște fericirea supremă numai prin post și prin rugăciune. Acestea trebuie dublate de credința în Mine și de împlinirea voinței Tatălui ceresc, așa cum v- am învățat Eu și cum vă învăț și astăzi. Orice om poate cunoaște această stare supremă, fără să postească și fără să se abțină neapărat de la anumite alimente.
Oricine practică iubirea și dăruirea către aproapele său, postește. Postul lui este cel mai plăcut în fața lui Dumnezeu, conducându-l pe om până la viața eternă. Cine are mai mult, trebuie să dea mai mult; cine ar puțin, trebuie să împartă chiar și acest puțin cu semenii săi mai săraci. În acest fel, el va aduna comori în ceruri! Actul dăruirii este mult mai binecuvântat de cel al primirii.
Cel care dorește cu sinceritate să postească în fața lui Dumnezeu și a vieții eterne a sufletului, trebuie să se abțină să mai păcătuiască, din iubire față de Dumnezeu și față de semenii săi. Căci păcatele sunt o povară pentru suflet, și este foarte greu ca sufletul astfel împovărat să se înalțe până la Dumnezeu.
Cei care se complac în lăcomia lor – așa cum au făcut pe timpuri fariseii și alți oameni bogați – întorcând urechea lor oarbă către cei sărmani, păcătuiesc împotriva poruncii postului, la fel ca și adulterii și cei care se duc la prostituate.
Dacă trupul atrăgător al unei fecioare, sau chiar al soției altui bărbat, vă atrage și vă ispitește, întoarceți-vă ochii în altă parte și abțineți-vă de la plăcerile cărnii! Numai atunci se poate spune că ați postit cu adevărat!
Dacă cineva vă insultă și vă ofensează, iertați-l, mergeți la el și împăcați-vă. Numai atunci se poate spune că ați postit cu adevărat!
Dacă îi răspundeți cu bunăvoință celui care a greșit față de voi, și dacă îl binecuvântați pe cel care v-a blestemat, numai atunci se poate spune că ați postit cu adevărat!
Ceea ce intră în gură pentru hrănirea și întărirea trupului nu-l pângărește pe acesta, dar cuvintele care ies din gură, rănind, defăimând, calomniind, rostind obscenități, bârfind, blestemând, depunând mărturie mincinoasă, sau rostind tot felul de minciuni ori de blasfemii, toate acestea pângăresc sufletul omului. Cine rostește asemenea cuvinte încalcă postul, căci a posti cu adevărat înseamnă a te nega pe tine însuți în toate, a accepta povara ce ți-a fost desemnată și a Mă urma pe Mine, căci Eu Însumi sunt plin de răbdare și de bunătate.
Dacă cineva mănâncă cutare sau cutare pentru a-și potoli foamea, el nu face un rău nimănui. El trebuie să fie atent doar la calitatea alimentelor ingerate, pentru a nu se îmbolnăvi.
Marea Evanghelie a lui Ioan, VII / 156( 4-7)
Domnul: „ Un om se poate izola total de restul lumii, așa cum fac călugării carmeliți sau cei de pe Muntele Sion, care nu privesc niciodată chipul feminin și se hrănesc numai cu rădăcini, mure și miere, precum și cu Pâinea Sfântului Ioan. Unii dintre ei chiar s-au emasculat de dragul Împărăției lui Dumnezeu, sub pretextul că astfel nu vor mai cădea în tentație și nu vor mai
93