Cuvântul lui Dumnezeu despre ce spurcă pe om, ce i Cuvântul lui Dumnezeu despre ce spurcă pe om, ce i | Page 92

Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?
Casa Domnului, II / 245( 8-16)
Enoh, primul mare preot al umanității, i s-a adresat regelui convertit, Lameh din Hanoh, și anturajului acestuia: „ Ascultați, omul nu trăiește numai cu pâine, ci și cu cuvântul lui Dumnezeu! Pâinea naturală vă dă o senzație de sațietate și vă hrănește, dar v-ați pus vreodată întrebarea:‘ Cum se face că această pâine mă satisface și mă hrănește’? Dacă veți căuta în adâncul ființei voastre, răspunsul va veni cu ușurință:‘ Datorită faptului că elementele naturale ale hranei își au și ele originea tot în cuvântul etern și atotputernic al lui Dumnezeu!’
De vreme ce chiar și în această formă solidă, cuvântul captiv al lui Dumnezeu satură și hrănește, cu atât mai mult o va face cuvântul viu, liber și nelimitat al Domnului!
Cu toții ne tragem din cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, în întreaga eternitate, nimic nu poate fi mai hrănitor și mai satisfăcător pentru noi decât cuvântul viu al lui Dumnezeu! Omul nu trăiește numai cu pâine și cu alte alimente pământești, ci în primul rând trăiește cu cuvântul viu, născut direct din gura lui Dumnezeu.
Asta nu înseamnă că el nu ar mai trebui să pună gura pe pâine sau pe alimentele naturale, căci ele au fost create tot de Dumnezeu, care le-a mâncat alături de noi atunci când a luat forma Sa vizibilă. Important este să nu le transformăm însă într-o necesitate absolută!
Iată, această învățătură face și ea parte din ordinea divină! Iar eu vă spun: fiți moderați în ceea ce privește alimentația, căci ea ascunde o mare tentație … Atunci când mâncăm pâinea și fructele pământului, trebuie să fim foarte atenți să nu sufocăm spiritul nemuritor în învelișul său grosier! Acest proces poate fi observat cu ușurință în cazul copiilor lacomi, care ajung de regulă foarte înceți la minte, fiind incapabili să se mai preocupe de cele spirituale. În schimb, copiii mai temperați devin de obicei gânditori mult mai rafinați. Dacă acest lucru este evident în cazul copiilor, el devine încă și mai evident în cazul celor adulți, căci pasiunile lor sunt mult mai dezvoltate decât în cazul copiilor.
Hrana naturală presupune ingerarea unor elemente naturale. În mod evident, ele nu sunt de natură să se spiritualizeze singure în interiorul vostru, ci mai degrabă vă trag pe voi în jos, către lumea naturală. Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă însă o hrană spirituală, care hrănește și întărește spiritul, atrăgându-l către viața eternă. Alimentele naturale hrănesc trupul, dar sufocă spiritul, pe care îl silesc să postească. În cazul alimentelor spirituale, deopotrivă trupul și spiritul au de câștigat. Spiritul devine mai puternic, simțurile sale se ascut și se rafinează, iar trupul devine mai suplu, modest și rezistent, la fel ca și hainele bine țesute, din fire subțiri, dar strâns împletite.
Alimentele naturale conțin de regulă spirite corupte. Dacă omul mănâncă o cantitate prea mare din aceste alimente, aceste spirite ajung să pună stăpânire pe spiritul lui, subminândui ființa la fel cum fac viermii care rod la rădăcina unui copac, până când acesta se usucă și moare.
În schimb, hrana spirituală este pentru spirit ca un fel de ploaie vitală coborâtă din cer, care îl ajută să înflorească și să dea rod, fructul ei minunat fiind viața eternă”.
Poruncile Tatălui pentru alimentația primilor oameni Casa Domnului, I / 17 „ Mâncați întotdeauna împreună( ca o masă comună), dimineața, la amiază și seara, dar întotdeauna cu moderație și cu frică de Dumnezeu. Mulțumiți-i Lui, atât înainte cât și după masă, pentru ca mâncarea să fie binecuvântată, căci numai astfel veți putea evita moartea.
Cine nu va respecta această poruncă va observa foarte curând consecințele. Pe cel care uită de trei ori de ea, îl voi pedepsi cu un somn excesiv. Cine nu va respecta porunca din cauza voinței sale slabe va deveni la fel de mare ca și un bou, la fel de gras ca un porc, la fel de prost ca un măgar, și până și copiii își vor bate joc de figura lui. Dacă un asemenea om va dori să
92