Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?
nici de neamul lor, o, că așa de mare putere are sfințenia omului iubitor de Dumnezeu în trupul său. De aceea îl povățuiesc mereu pe poporul cuvântului Meu să iasă din lume și să stea deoparte de prilejul de ispită și să iubească cu râvnă sfințenia lui, că asta cere Domnul acestui popor, cu care dă să învieze toți morții și să repare la loc toate cele stricate în vreme, după ce Domnul le-a făcut bune foarte la facerea lumii, dar și pe om, numai că omul n-a ascultat pe Domnul, pe Făcătorul și Stăpânul său.
O, fii ai poporului sfânt, așa să înceapă rugăciunea voastră: „ Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, mântuiește-ne pe noi și pe cei adormiți din neamul nostru, dar și pe cei ce n-au pe nimeni pe pământ să-i pomenească și pe ei”, o, și se va auzi și va intra la Domnul rugăciunile celor sfinți.
O, nu mai știe omul pe pământ de grija de cei ce pleacă dintre cei vii. Mai sunt dintre cei ce se căznesc să se țină curați până într-un an de la pierderea perechii de viață, dar desfrâul trupului se dezleagă după un an, de parcă numai un an este veșnicia celui plecat din trup, și nici viața de pe pământ nu e numai de un an, o, și așa socotește omul dornic de zburdarea trupului, iar cei adormiți așteaptă în zadar salvarea. Este scris în Scripturi pilda vieții proorocului Ilie și are omul de învățat puterea sfințeniei și roadele ei și curățenia de necredința de pe pământ, iar Eu voiesc ca un Dumnezeu să ia aminte oamenii pământului și să se uite în sus, în văzduhul care l-a purtat pe proorocul cel sfânt în car și cai de foc pe deasupra.
O, oameni de pe pământ, Eu, Domnul, vă spun vouă, aveți de pomenit frați și surori, soți, soții, părinți și rudenii duse de aici, și nu vă spune nimeni câtă așteptare este la cei plecați din trup pentru salvarea lor de sub satana și de focul lui pentru cei ce au plecat necurățați și nepregătiți, iar voi pe pământ vă dați poftei trupului și desfrâului de tot felul mereu, și uitați de usturimea celor plecați prin veacuri și mai aproape acum, iar Eu, Domnul, vă anunț că e plâns mare după îndurarea voastră de ei și vă îndemn să mai trăiți și pentru ei pe pământ, nu numai pentru păcatul din voi, o, că veți pleca și voi odată și veți plânge și voi cu usturime ca și ei, și nu veți găsi răcoare, o, că nu mai este viață sfântă și slujire cu sfințenie înaintea Mea pe pământ ca să-i trag din foc pe cei plecați ai celor rămași pe pământ, și care atât așteaptă, bieții de ei. O, fiți salvatori, fiți samarineni, nu fiți nepăsători de chinul lor, ci fiți miloși, că iată, nu mai este sfințenie nici la leviți, nici la preoți, nici la mireni, nici la călugări, o, și nici la bătrâni, și nici la copii, căci copiii își strică de mici fecioria și-și hrănesc de mici păcatul în ei, o, și nu mai am copii ca pruncii cei curați, nu mai am, și toți se dau somnului nepăsării de suflet și de pedeapsă, și nu mai are cine să-l învețe pe om sfințenia și ce înseamnă ea în om. Că Mă uit la slujitorii de altare, care ca și soldatul care-și dă jos haina de soldat și arma și se îmbracă civil ca să calce măcar o clipă peste viața și portul de soldat și se duce în afară căutând prilejul cel cu păcat, și apoi se echipează în soldat și merge înapoi la cazarmă pentru plinirea vremii soldăției, o, și tot așa se petrece și cu cei îmbrăcați în haină de sfânt, și pe care nu și-o păstrează loruși nicidecum, o, și cine să mai strige la Dumnezeu pentru cei din chinuri, care-și așteaptă salvarea?
O, fiilor de la izvorul Meu de cuvânt, iată ce putere are viața cea sfântă mereu, mereu în om, și care pe Ilie proorocul l-a suit în văzduh, unde Eu locuiesc cu sfinții Mei.
O, fiilor, nimic nu-l scapă pe om de moarte decât sfințenia cea întreagă și mereu peste viața lui, iar voi să nu uitați că așteaptă sfinții după voi, nu numai cei din chinuri așteptând salvarea lor.
75