Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?
Am venit iar înaintea ta, și Îmi desfac puntea Mea dinspre Mine spre tine și îți dau iar mâna ca să pui piciorul pe punte, că pe pământ cu piciorul dacă stai, nu mai pleci tu după Mine. Pe pământ e momeală mare și nu scapi de ea, așa cum nu scapi dintr-o mlaștină moale dacă cineva nu-ți aruncă un mijloc de salvare. O, și cât am stăruit pe lângă tine să nu mai stai în mlaștini, să nu mai umbli pe drumuri, măi Israele! Eu desfășor din nou puntea Mea spre tine, dar până când va fi să te mai rog, tată, să vii pe puntea Mea de salvare?
Tu, Mă iubești, dar ești slab, poporul Meu, și folosești puțină veghe. E slabă veghea ta întru întâmpinarea Mea, și Eu nu-ți mai dau semne ca să vezi drumul. Fă și tu, tată, ce face omul care merge pe șosea cu mașina. El, dacă nu respectă toate poruncile care sunt pentru acest mers, e pedepsit de legea acestor porunci. Și dacă nici așa nu ascultă ca să meargă respectând legea drumului, atunci el moare sau își zdrobește mădularele izbindu-se de piatra acestor porunci. Așa și tu, Israele, să iubești poruncile Mele cele de la început și cele de azi, tată, că nimic nu țiam cerut mai mult ca la început. La început ți-am spus să asculți, și la sfârșit tot așa ți-am spus. La început ți-am spus să mănânci tot ce este verde și cu sămânță pe pământ, și tot rodul pomului cu sămânță într-însul, și la sfârșit tot așa ți-am spus. Și fii atent, că la sfârșit ți-am spus mai mult ca la început, te-am învățat mai mult ca la început și ți-am spus că sânul de la care mănânci tu, să fie pământul din care a fost făcut omul. La început ți-am spus să nu ucizi nimic, și la sfârșit tot la fel îți spun. Să nu ucizi, și să te gândești bine la porunca aceasta, Israele. Cel ce ucide ca să mănânce, acela după aceea calcă și celelalte porunci care spun: să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu minți asupra aproapelui tău, să nu dorești cele ale aproapelui tău.
Măi copile, tu nu vrei să Mă asculți acum, la sfârșit, și iată ce împestrițat ești cu împlinirea, Israele, că nu seamănă creștin cu creștin în Israelul de azi. Unii din voi lucrează ca întru început, mănâncă așa ca la începutul cel curat, ascultă mai mult ca la început. Alții, câțiva din voi, zic că junca și oaia mănâncă iarbă, zic că pasărea mănâncă boabe și iarbă. O, măi fiule, de ce încă zici așa? Tu crezi că Eu îți vreau răul dacă am venit și ți-am spus ce să mănânci acum? Acum a venit vremea ascultării, fiule, și tu iată ce faci! Faci ce a făcut omul cel de la început, căruia i-am spus să nu mănânce, și el n-a ascultat și a mâncat; și după ce a mâncat le-a călcat pe toate la rând până ce a murit aruncat pe pământ. Da, junca și oaia și pasărea ta mănâncă iarbă, dar Eu ți-am spus ție să mănânci de la Mine și nu de la junca ta și nu de la găina ta, pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, fiule, și de la Mine trebuie să iei ce-ți spun să iei, ce ți-am spus Eu să mănânci. Te-am învățat mai întâi să nu mai ucizi, că tu ucideai și mâncai cele ucise. Te-am învățat apoi să te sui până sus, fiule, până la Mine, adică până la prima poruncă rostită de Mine, că poruncile le-am rostit ca să te sui prin ele la cele din care ai căzut și te-ai zdrobit căzând. Mi-e și rușine să-ți mai spun că laptele e carne și sânge, și pe urmă lapte; că oul e carne și sânge. Mi-e și rușine să-ți mai deslușesc ce înseamnă să nu ucizi. Lasă, fiule, oul pentru legea lui, pentru sămânța lui, și nu mânca fructul sămânței de la pasăre. Ai mâncat destul. Ajunge, fiule; mai fii și pentru Mine, măi fiule. Dacă femeia care naște pruncul, l-ar da spre folosire pentru hrană, ce ar mai fi asta, fiule? Vezi tu? Unul este trupul omului, unul este trupul peștilor, altul este trupul păsărilor, altul este trupul animalelor, și toate sunt deosebite prin legile facerii. Nu mai amestecați trupurile, fiilor. Omul e om, pasărea e pasăre, animalul e animal; și iarăși zic: omul este om, după legea facerii.
De ce, Ierusalime fiule, de ce crezi că am venit Eu, Făcătorul tău? Am venit acum două mii de ani, am venit născut, și nu făcut, și fii atent ce-ți spun: născut, și nu făcut. Am lucrat așa spre sfârșit, ca să te învăț, fiule, ce este naștere și ce este facere; ce este facere și ce este naștere. La început a fost facere, și la sfârșit este naștere, naștere de sus, naștere din Domnul, din cer naștere, nu de pe pământ. Dar dacă nu te lași modelat de Mine acum, iată, n-am cum să-ți dau
19