Despre botez
demult. Stau la masă cu tine și plâng, și dau să-ți amintesc de minunea Mea, de glasul Meu care grăia cu tine și te învăța să fii, și să nu te mai lași să mori, ci să fii viu, și sfânt lui Dumnezeu să fii, că nu este viață mai dulce pentru om ca și viața cea sfântă în el, și cu care el Mă mângâie pe Mine, făcându-se odihnă a Mea, căci Eu Mi-am pierdut odihna după ce omul a murit în păcat, poporul Meu de demult. O, Eu te aștept din nou, și torn putere peste tine ca să poți să te faci al Meu și să fii tu ziua venirii Mele, și să nu mai fii tu noaptea stăpânitorului acestui veac, a fiilor întunericului, care din pricina faptelor lor rele nu iubesc lumina, nu vor să-și învedereze întunericul faptelor lor, poporul Meu de demult. O, ca și acum două mii de ani, puțini de tot în tine au voit să rămână ai Mei cu totul, și fără vicleșug să-Mi dea Mie vremea Mea cu ei, și nu lor să și-o dea. O, tu ai rămas cu legea cea care ocrotește păcatul, popor de demult, iar Eu am rămas cu suspin după tine, căci Eu te-am voit sfânt Mie, dar tu n-ai voit, și dulce ți s-a părut păcatul când ai dat să alegi calea Mea sau calea ta pentru tine, și M-ai lăsat plângând și așteptând și rușinat înaintea stăpânitorului întunericului acestui veac, care te slăbește ca să nu-ți vădești, și să-ți ții la întuneric faptele tale trupești, și să Mă dai pe Mine de la tine, căci Eu am venit în lume lumină, ca oricine crede în Mine, să nu piară, ci să aibă viață veșnică, poporul Meu de demult, și nu numai câtva timp viață, și apoi iarăși moarte și păcat; o, nu așa, popor de demult, nu așa, nu așa. Eu altfel te-am învățat pe tine, și ți-am dat acum cartea vremii Mele cu tine ca să-ți amintesc de minunea Mea din mijlocul tău și să nu te lași să stai departe de Mine, ci să te trezești, poporul Meu de demult, și să Mă bucuri cu pocăința ta și cu umilința ta, și să Mă mărturisești Dumnezeu adevărat și Dumnezeul tău, așa cum fără de vicleșug M-au mărturisit ucenicii Mei cei aleși prin harul Meu acum două mii de ani, și pe care Eu îi mărturiseam și, grăind cu ei, le deslușeam lor tainele vieții, și îi iubeam pe cei fără de vicleșug în ei și Mă mângâiam de la ei.
… O, botează-te, țara Mea, în cuvântul Meu, căci tu ești țara cea cu slava Mea în ea. Cuvântul Meu care grăiește în tine și cu tine, aceasta înseamnă slava Mea din tine, o, țara Mea cea cu comoară în ea. O, Eu, Domnul, te mângâi cu șoapta Mea de peste tine și te învăț nașterea cea de sus, și-ți spun ție așa cum spuneam și acum două mii de ani: « Ce este născut din carne, carne este, iar ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că-ți spun: trebuie să vă nașteți de sus. Eu n-am venit în lume ca să osândesc lumea, ci ca să se mântuiască prin Mine lumea. Cel ce crede în Mine, nu se osândește, iar cel ce nu crede, a și fost osândit, fiindcă n-a crezut în Mine, căci Lumină am venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor sunt rele. Cine însă lucrează adevărul, vine la lumină, ca să se arate faptele lui că în Dumnezeu sunt săvârșite ». Amin. Așa Îmi învățam Eu ucenicii acum două mii de ani, o, țara Mea, iar azi te învăț și pe tine, și voiesc să se arate cei fără de vicleșug în tine, căci acelora atât de ușor le este să creadă în cuvântul Meu, încât ei înșiși mărturisesc prin fapta lor chipul Meu în ei, nașterea lor din Dumnezeu cu botezul cel de sus peste ființa lor, o, țară cu comoara Mea în tine, dar vino spre trezire, ca să-L cunoști și să-L vezi pe Cel ce bate ca să Se mărturisească El din mijlocul tău Dumnezeu al tău, iar tu a Sa, o, țară a Mea, cu comoara Mea în ea. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului, din 19-01-2007 ***
În zi de praznic de înălțare a Mea la Tatăl, Eu Îmi cobor cuvântul pe pământ, că e vremea venirii Mele iarăși de la Tatăl la om, și, iată, numai necredință, numai nepăsare de Dumnezeu găsesc la om, și omul nu mai este adevărat, dar venirea Mea este adevărată precum Eu sunt, și am putere să grăiesc peste pământ, și apoi să împlinesc. Amin.
20