Despre botez
O, cu mare iubire îi învățam pe ucenicii Mei iubirea cea nefățarnică și credința cea neîndoielnică, și umblam după ei ca să Mi-i aleg, și îngerii Îmi slujeau, precum le-am spus Eu lor, și am făcut din apă vin, ca să-Mi aleg ucenici, și i-am ales lucrând minuni înaintea lor, iar când cel fără de vicleșug a venit noaptea la Mine ca să-și mărturisească credința lui neîndoielnică cum că Eu am venit de la Dumnezeu Învățător pe pământ, și că minunile pe care le făceam Mă mărturiseau Fiu al Tatălui, Eu, Domnul, i-am spus lui: « Amin, amin grăiesc ție: de nu se va naște cineva de sus, din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția cerurilor », și i-am despicat lui taina nașterii de sus, căci el era fără de vicleșug, deși era învățător în Israel, și dintre cei de frunte între ei, și iarăși i-am spus lui: « Cel ce crede în Mine, nu se osândește, iar cel ce nu crede, a și fost osândit, căci lumina a venit în lume, și oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor erau rele, și nu voiau să fie ele la lumină dovedite », și așa am putut Eu să-i spun lui puterea Mea cea din Tatăl peste cei ce fără de vicleșug cred în Mine, și, iarăși, durerea Mea cea de la om, după ce omul, cunoscându-Mă și iubindu-se mai mult pe sine, Mă tăgăduiește apoi.
O, poporul Meu, taina botezului este taina nașterii de sus, și așa îi învățam Eu pe cei fără de vicleșug să fie ucenici ai Mei și să creadă lucrând tainele cele cerești pe pământ, așa cum și în vremea venirii Mele de acum am lucrat, poporul Meu, dar, ca și atunci, puțini de tot au voit să rămână ai Mei cu totul, și fără de vicleșug să-și fi dat Mie vremea Mea cu ei ca să-i am ca rod înaintea Tatălui și să nu se osândească ei neiubind lumina, ci întunericul și faptele lor, ținute la întuneric.
O, n-am putut să-l fac pe Israel cel de atunci să înțeleagă de la Mine că Eu nu sunt doi Dumnezei; n-am putut, și numai o mică rămășiță de-a lui a voit atunci cu harul Meu, iar celălalt s- a lăsat sub întuneric, lăudându-se el cu legea, care ocrotea păcatul și care nu putea să mântuiască omul de la pierzare, și, iată, așa am pățit și azi, o, poporul Meu, dar și pentru azi rostesc și spun: Eu nu sunt doi Dumnezei, și Unul Dumnezeu sunt, și M-am coborât din cer ca să-l fac sfânt pe om, și așa să-l izbăvesc pe el. Amin.
O, poporul Meu, o, poporul Meu! Te botez mereu, mereu cu Duhul Sfânt și te învăț nașterea și creșterea, și apoi împruncirea, viața cea fără de păcat, fiule, că Mă doare, și Mă doare cu amar când aud pe pământ om care spune că nu cere Dumnezeu păcătoșilor ceea ce cere la cei sfinți pentru izbăvirea lor. Dar acum Eu Îmi șterg obrazul de lacrimi și iar plâng pe el, și iar Mi-l șterg și spun: cel ce păcătuiește cu lege, zice el, acela este despărțit de Mine, căci Eu sunt Cel fără de păcat, și sunt Dumnezeul celor ce stau sub harul Meu ocrotitor, așteptând după cei ce păcătuiesc, să părăsească păcatul și să se sfințească pentru izbăvirea lor, căci Eu sunt Unul Dumnezeu. Amin.
Cu dulce praznic de Bobotează stau azi în mijlocul tău, poporul Meu de azi, și te-am așezat să pui masă de pe pământ, și Eu să pun pe ea din cer, și să-l îmbiu să vină pe poporul Meu de ieri, pe poporul Meu de demult, ca să cinez cu el praznic de botez, căci el a căzut din har după ce M-a cunoscut că de la Dumnezeu am venit la el ca să-l povățuiesc și să-l nasc apoi de sus și să-l am al Meu, dar el M-a voit de Dumnezeu așa cum este el, și nu așa cum îl pot Eu avea pe om al Meu.
O, măi popor de demult, o, nu așa, nu așa cum stai tu acum, departe de faptele credinței tale în Mine, nu așa Mă poți tu numi pe Mine Dumnezeu al tău. Eu sunt Dumnezeul celor ce părăsesc păcatul, ca să vină la Mine și să ia peste ei botezul cu Duhul Sfânt pentru ca să rămână sfinți apoi, și nu tot păcătoși și nu tot slujitori ai trupului. Te îmbrățișez cu cuvântul, popor de
19