Antichrist şi fiara apocaliptică
1. În continuare, Lameh s-a apropiat la rândul lui de Domnul şi L-a rugat să îi răspundă la întrebarea care îl tulbura.
2. Domnul i-a răspuns: „ Ştiu despre ce este vorba. Enoh ştie şi el, dar Kisehel nu este încă în stare să contemple profunzimile cele mai intime ale vieţii tale. De aceea, spune ce ai de spus cu voce tare. Haide, spune-ne tuturor ce anume te preocupă”.
3. Cu inima plină de iubire, Lameh i-a mulţumit Domnului pentru graţia acordată şi i-a pus următoarea întrebare:
4. „ Tată preasfânt şi preaplin de iubire, de o bunătate inexprimabilă! Tu ai creat-o pe Satana din însăşi esenţa Ta, nu dintr-o esenţă străină! Cum se face în acest caz că această fiinţă, care este în întregime creaţia Ta, poate fi de o răutate atât de inimaginabilă, de vreme ce tot ce există în Tine nu poate fi altfel decât bun, căci Tu Însuţi eşti de o bunătate infinită, fiind aşadar absolut exclus ca din Tine să poată ieşi ceva rău?!
5. Văzând răutatea incredibilă a Satanei, pur şi simplu nu pot să-mi explic acest lucru. Acesta este lucrul care mă nedumereşte, şi întrebarea mea mi se pare întru totul justificată. Dacă mi-ai putea lămuri acest subiect, cu siguranţă mintea mea s-ar linişti de tot!”
6. Ca răspuns la această întrebare nu lipsită de temei, Domnul i-a spus lui Lameh: „ Dacă priveşti această chestiune doar dintr-o perspectivă umană, Mă tem că ea nu poate avea o soluţie. Dacă o vei privi însă dintr-o perspectivă pur spirituală, aspectul ei aparent inexplicabil va dispărea pe loc şi vei putea vedea soluţia ei la fel de clar cum vezi lumina soarelui într-o dimineaţă strălucitoare şi pură.
7. Din păcate, îmi este greu să-ţi explic această problemă într-un limbaj pe înţelesul tău, căci ea îmi atinge profunzimile ultime ale înţelepciunii Mele, care este absolut infinită.
8. Ca să înţelegi totuşi cât de cât despre ce este vorba, îţi voi spune o parabolă. Cu cât vei medita mai intens asupra sensului ei, cu atât mai clar vei înţelege spiritul adevărului ce acoperă acest mister de o profunzime fără limite. Ascultă deci:
9. Un om de o mare înţelepciune şi de o bunătate infinită a conceput un plan. El şi-a propus să îşi ia o nevastă şi să facă împreună cu ea copii care să-i semene întru totul, cu scopul de a le transmite lor imensele comori şi bogăţiile nelimitate pe care le avea, astfel încât aceştia să se folosească – fiecare în felul lui – de ele.
10. În sine, proiectul era excelent, dar cum l-ar fi putut duce el la îndeplinire, de vreme ce pe întreg întinsul teritoriilor sale, altminteri foarte extinse, nu exista nici o fiinţă feminină?
11. Ce poate face în acest caz omul nostru, a cărui înţelepciune este nelimitată? – El nu mai stă pe gânduri şi îşi spune:
12. ‚ Ce rost are să mai caut prin teritoriile mele atât de extinse, când posed deja în mine ceea ce doresc să găsesc: iubirea, înţelepciunea şi puterea care decurge din primele două.
13. De aceea, îmi propun să îmi creez eu însumi o soţie care să fie la unison cu mine în toate privinţele! Doar am creat deja atâtea alte lucruri cu ajutorul forţelor mele, iar acestea au dăinuit. Nu văd de ce nu mi-ar reuşi şi crearea unei soţii perfecte!
14. Voi concepe aşadar o idee care să se identifice perfect cu mine şi care să corespundă voinţei mele ferme. În acest fel, nu voi mai fi nevoit să caut în altă parte ceea ce nu există şi nu poate exista în afara mea!’
15. Zis şi făcut. În scurt timp, în faţa creatorului nostru apare o creaţie absolut minunată! Cel care i-a dat viaţă, creatorul plin de înţelepciune şi de putere, o contemplă cu o satisfacţie imensă.
212