Antichrist şi fiara apocaliptică
de către trupul copiilor lumii odată cu iadul , atunci când iadul este supus unei puternice înţepături şi este ruptă o bucată din viaţa lui , din temelie , prin influenţa copleşitoare a cerurilor ! Înţelegi şi această explicaţie ?” 13 . Petru a spus : „ Da , Doamne , şi Ţie îţi dăruiesc pentru totdeauna toată iubirea mea !” ( Marea Evanghelie a lui Ioan vol . 2 , Capitolul 169 )
Capitolul 31 Agripa povesteşte păţania lui cu ilirul posedat
1 . Agripa a spus atunci : „ Doamne şi Învăţătorule , pentru că ne dăruieşti cu atâta generozitate din lumina Ta în această noapte , aş mai dori o explicaţie referitoare la o manifestare stranie care apare uneori la oameni .
2 . La fel ca prietenul meu Agricola , şi eu am văzut şi am cunoscut multe în această viaţă a mea , uneori fenomene dintre cele mai stranii , şi pot deci să vorbesc din experienţă despre multe aspecte , aşa cum nu ar putea-o face oricine . În urmă cu câţiva ani , datorită funcţiilor înalte pe care le aveam în Europa , am ajuns până în Iliria . Iliria este o ţară muntoasă , aspră şi pustie în cea mai mare parte , iar locuitorii ei sunt foarte puţin cultivaţi , asemănându-se în această privinţă cu ţinutul în care trăiesc . Ei sunt oameni aspri , mai puţin rodnici în cele spirituale , dar cu atât mai prolifici în legende şi superstiţii de tot felul , şi , la fel ca şi ţinutul lor , plini de tot felul de buruieni .
3 . Ei bine , ajungând într-un ţinut în care se afla de mult timp o garnizoană romană , am găsit aici un grup de oameni , printre care şi doi preoţi , care erau foarte preocupaţi de starea unui om , în vârstă de vreo treizeci de ani , despre care ni s-a spus că era posedat de câţiva ani de un demon rău , de care ei încercau să-l elibereze . Acest bărbat , care era fiul unor oameni respectabili , devenise un chin pentru întreaga sa familie şi adeseori chiar pentru întregul sat , cărora le făcea viaţa un adevărat iad . Însă nu puteau să-i facă nimic , căci , în fond , el era cel mai chinuit dintre toţi .
4 . La început am crezut că e vorba de vreo nebunie a acestor oameni şi poate de un şiretlic al preoţilor , care l-au pregătit pe omul respectiv şi l-au învăţat să simuleze furia nebuniei , cu scopul de a trezi şi mai mult credinţa unui popor avid de miracole şi de a-l supune astfel mai uşor . Dar , convingându-mă foarte curând că furia acestui om nu putea fi naturală , pentru că demonstraţiile sale de forţă atingeau culmi pe lângă care muncile lui Hercule păreau o joacă de copii , am început şi eu să cred că în acel om exista un spirit rău .
5 . Cei doi preoţi , care cunoşteau foarte bine simptomele acelui nefericit , în urma confruntărilor anterioare , le-au spus celorlalţi bărbaţi , unul mai puternic decât celălalt : « Va intra de îndată în stare de turbare . Legaţi-l imediat cu frânghiile şi lanţurile cele mai rezistente !», căci demonul cel rău nu-l părăsea pe acest om decât dacă se afla în postura de a nu putea rupe funiile şi lanţurile respective .
6 . Bărbatul a fost atunci atât de bine legat şi înlănţuit încât nici o sută de Hercule în locul lui n-ar fi putut să mişte un deget . Apoi preoţii şi ceilalţi oameni s-au îndepărtat cu cel puţin o sută de paşi , rugându-mă să fac şi eu la fel , ceea ce am şi făcut .
7 . Nu au trecut nici douăzeci de secunde de când ne-am depărtat , că omul s-a şi ridicat dintr-o singură mişcare şi , scoţând nişte urlete îngrozitoare , a rupt în mii de bucăţi funiile şi lanţurile şi a început să sară la înălţimi extraordinare , continuând să scoată sunete înfiorătoare ; în aceiaşi timp , el ridica pietre de mai multe sute de livre , pe care le arunca în jur , ca şi cum ar fi fost nişte boabe de fasole . După vreun ceas de strigăte şi de manifestări furibunde , omul s-a prăbuşit fără putere la pământ , iar noi am putut să ne apropiem din nou de el .
185