Adevărata biserică
omului și nu Eu prin el , acela , iarăși , nu știe ce este slujirea cea în numele Meu . Eu când am judecat lumea M-am așezat pe cruce și așa am judecat-o , și așa i-am arătat cum să trăiască și cum să se asemene cu Mine dacă vrea . Și iată , adevăratele sărbători pentru sfinți și pentru Domnul sunt cei ce sărbătoresc pe cei din cer trăindu-le viața și învățăturile lor cele sfinte , iar cei ce se sfințesc pentru venirea Mea cu sfinții , pentru venirea Mea de azi , sunt cei în care Eu încap cu planul zilelor venirii Mele , cu cele sfinte ale Mele prin care Eu lucrez pe omul cel nou , care se dă Mie cu totul pentru lucrarea Mea și a sfinților Mei în el . Amin .
Pe pământ nu mai este nici un locușor pentru adevăr . Mă uit și văd mulțimi adunate în locurile numite biserici . Acolo nu mai e nimeni îndeletnicit cu cei din cer , ci numai cu cei de pe pământ . Numai voile omului peste tot , iar voile Mele sunt răstignite pe cruce . Iată , adevărul n-a găsit loc pe pământ , ci numai pe cruce mereu , mereu , iar între oameni numai voia omului , chiar și acolo unde omul zice că e biserică , după cum a apucat să se zică din om în om . Eu sunt adevărul , iar omul Mă ține pe cruce ca să nu-l încurc în voile lui , în lucrările lui . Slujitorul bisericii stă numai el înaintea oamenilor , nu și Eu cu el , căci el nu lucrează ca să semene cu Mine , și niciodată nu poate fi judecător slujitorul care nu se așează pe cruce ca să judece . El însă judecă în numele Meu , și își face stat înalt în numele Meu , de nu-l mai poate da nimeni jos de pe scaunul lui . Dar Eu sunt cu cei mici , cu cei de sub cruce sunt , cu cei ce Mă ajută pe Mine ducând cu ei crucea venirii Mele , semnul care se arată înainte de arătarea Mea și a zilei Mele .
De patruzeci și cinci de ani grăiesc și iar grăiesc peste om ca să-l trag de pe calea morții și să-i dau calea Mea . Vreau să-l slăbesc pe om ca să-l pot birui și să Mă așez apoi Eu în el și să-i dau viața Mea ca s-o poarte , dar iată , omul este stăpânit de femeie de șapte mii de ani , căci femeia pune slăbiciune peste om cu slăbiciunea ei . De Mine nu se lasă omul slăbit și biruit , dar de femeie se lasă . Așa face și slujitorul care se așează peste oameni în numele Meu , și tot așa fac toți cei ce sunt conduși de aceștia . Iată , tot omul s-a învățat să-și facă o familie în loc să zică să-și facă un cer în el omul , și Eu vin și găsesc omul în voile lui și dau să-l ajut cu cuvântul Meu cel adus de Mine la ieslea lui . Omul însă s-a deprins cu nepăsarea de Dumnezeu și cu toate cele pentru trupul lui , iar sufletul suspină în om ca într-o închisoare .
Străbat văzduhul cu cete de sfinți și de îngeri și Mă las cu ei în jos până deasupra ieslei cuvântului Meu , și Îmi găsesc străjerii de veghe și Mă așez cuvânt în carte prin ei , și străbat apoi pământul cu el și Îmi fac cu el lucrarea venirii Mele cu sfinții , căci lucrez prin cuvânt . Dar cine își face vreme pe pământ pentru sărbătoarea venirii Mele ? Cine să le spună oamenilor de venirea Mea ? Împărații pământului și oamenii bisericii lor își dau daruri și stele și medalii unii altora în numele mormântului Meu din Betleem , ca pe vremea răstignirii Mele , și ei nu știu ce fac , și împlinesc ei vrând-nevrând Scriptura care a spus din vremea ei despre această lucrare . Iată , la Betleem s-a împlinit Scriptura care zice : « Am văzut o femeie beată de sângele sfinților și al mucenicilor lui Iisus . Iar apele pe care șade aceasta sunt popoare și neamuri și limbi . Și cele zece coarne și fiara vor urî pe desfrânată și o vor face pustie și goală , și carnea ei vor mânca-o , și pe ea vor arde-o cu foc ; pentru că Dumnezeu a pus în inima lor ca să facă voia Lui și să se întâlnească într-un gând și să dea fiarei împărăția lor până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu . Și femeia este cetatea cea mare care are stăpânire peste împărații pământului ».
S-au întâlnit la Betleem împărații pământului și s-au închinat fiarei și femeii care șade pe fiară , femeia care are stăpânire peste împărații pământului , și ea le-a dat lor daruri , stele și medalii .
87