Adevărata biserică
Mă las de lângă Tatăl lângă voi cuvânt, fiilor străjeri în grădina cuvântului Meu. Toți cei din cerul nevăzut vă știu că-Mi sunteți iesle de coborâre a Mea pe pământ în zilele din urmă. Mereu, mereu trebuie să stau cu voi cuvânt între oameni, că e vremea judecății din urmă, și ea se face prin cuvânt. El este începutul săvârșirii fiecărei împliniri. Amin.
Sunt cu voi și cu cerul în zi de sărbătoare peste grădina Mea de azi, ziua când Eu, Domnul, Mi-am înfipt pe pământ primul țăruș al împărăției Mele văzute, căci lucrarea cuvântului Meu cu voi a fost descoperită văzut între cer și pământ în ziua a douăzeci și doua a lunii a șaptea, acum opt ani, fiilor. Voi apoi ați făcut faptă împlinită, iar Eu M-am arătat oamenilor cuvântând din mijlocul grădinii Mele de la voi. M-am arătat cu voi biserică văzută, viață cerească în om, că aceasta înseamnă biserică, iar grădina de la voi am gătit-o de sărbătoare și am pus peste ea chivotul Meu. Masă de altar este grădina Mea de la voi, și pe ea, chivotul Meu în care stă mărturie pentru judecată cuvântul Meu peste pământ, cerul cuvântând pământului. Aceasta este taina grădinii Mele întocmită cu voi și la voi, și taina chivotului Meu de pe ea, în care stă ziua judecății, cuvântul Meu peste pământ, care spune: „ Astăzi!“. Dar vrăjmașul Meu, omul, se ridică mereu și își spune: „ Mâine, nu astăzi“. Eu zic mereu: „ Astăzi, omule!“, iar omul zice mereu: „ Mâine“. Pământul însă geme la Mine cu gemete lungi, și Îmi așteaptă cuvântul topirii fărădelegii de pe el. Acum zece zile am rostit cuvânt și am zis la voi: « Voiesc să cadă munții la glasul Duhului Sfânt, Care-Și are casă și scaun la voi. Voiesc să se aplece tot omul să audă glasul Meu cel din grădină, glasul judecății, care strigă pe om ». Și când am zis acest cuvânt, l-am și împlinit, și am clătinat munții și am prins sub ei pe om.
Rugați-vă pentru venirea Mea, căci rugăciunea aceasta vă hrănește dragostea de Mine, fiilor. Rugați-vă cu inima plină de rugăciune, și sfântă să vă fie rugăciunea. Amin, amin, amin. O, ce este rugăciunea sfântă? Cine este omul care aduce Mie rugăciune sfântă? Deschideți gurița și spuneți, că Eu ascult răspunsul vostru și îl așez înaintea celor care nu au înțelepciune, spre judecata lor. Amin, amin, amin.
– Rugăciunea sfântă este Duhul lui Dumnezeu Care Se roagă în om. Ea cere cu suspine pe cele sfinte, ca să se așeze peste omul care se roagă. Pe ea numai omul sfânt știe s-o ridice la cer, fiindcă rugăciunea sfântă îl ia pe om de pe pământ și îl duce în cer, acolo unde este comoara inimii lui. Dacă omul se roagă cerului pentru cele de pe pământ ca să le aibă, omul acela nu a pătruns cu mintea și cu inima taina rugăciunii sfinte. Nimic nu trebuie să-I ceară Domnului omul rugător, decât pe Domnul Stăpân peste ființa lui, iar cele de trebuință lui, sunt grija Domnului. Numai o grijă are omul care aduce lui Dumnezeu rugăciune sfântă: grija de a-I sluji lui Dumnezeu prin tot ceea ce lucrează el cu sufletul, cu duhul și cu trupul lui. Rugăciunea sfântă este cea care- L aduce pe Domnul locuitor și Stăpân în sufletul, în duhul și în trupul omului sfânt.
– Eu, Domnul, zic: amin, și pecetluiesc cuvântul vostru și îl pun de mărturie, fiilor, că v- am dat creștere sfântă, ca să lucrați la planul împlinirii împărăției Mele pe pământ cu voi și cu cei ce Mă au prin voi, că am făcut din voi porțile prin care cei mântuiți intră întru împărăția veacului nou pe care Eu, Domnul, l-am adus peste voi. Voi sunteți fiii veacului sfânt, că aceasta înseamnă veac nou, iar veacul nou este numai veacul sfinților, așa cum veacul vechi este numai veacul păcătoșilor, care și-au ales ca iubire și ca viață păcatul, zidul despărțitor între om și Dumnezeu.
68