Adevărata biserică
***
O, ce durere pe Mine, că omul de pe pământ care stă peste oameni în numele Meu, zice că împlinește această Scriptură și că-i dă omului naștere din cer, naștere de sus, din apă și din Duh. Eu când Mă uit peste lumea cea botezată de om în numele Meu cu apă și cu Duh Sfânt, când Mă uit, Mă ia jalea și Mă cuprinde fiorul cel de pe cruce, fiorul răstignirii Mă cuprinde. Și precum cei ce-și ziceau sfinți M-au alungat și M-au omorât dintre oameni ca să împlinească, ziceau ei, legea lui Dumnezeu, tot așa și după aceea, cei ce se zic că sunt slujitori ai lui Dumnezeu peste oameni nu Mă pun pe Mine în oameni, căci ca să-l vezi pe un om că se naște de sus, din apă și din Duh, e mare minune înaintea Mea.
Mă uit peste oameni ca să-i văd pe cei născuți din apă și din Duh la cuvântul cel rostit de preoții bisericii din lume. O, biserica din lume nu seamănă cu biserica lui Iisus Hristos. Biserica Mea este altceva decât înțelege omul veacului acesta. Tu ești biserica Mea, poporul Meu creștin, tu ești, fiule, tu ești. Tu trăiești creștinește, tu împlinești cele ce Eu am poruncit peste biserică. Tu ești copil credincios, poporul Meu, și te-ai aplecat vestirii Mele cea lucrată prin cuvântul cel de sus venit pe nori, și te-ai botezat cu botezul credinței și te-ai umplut de Duhul Sfânt, pe Care Eu ți-L dau mereu, coborându-L din cer peste tine. Tu semeni cu Mine, Ierusalime, căci Eu te-am crescut și te-am făcut după chipul și asemănarea Mea, ca să am rudenii pe pământ și să am la cine trage când vin spre oameni ca să-i strig; să am casă de oaspeți, căci vin oaspete din cer pe pământ, ca să aduc înviere prin cuvânt peste oameni, să-i nasc de sus pe oameni.
Vin la tine, poporul Meu de fii, poporul Meu de ucenici. Vin la tine și îți sărut pe fiii tăi. Gura Mea îți sărută inima și fruntea, fiule Ierusalime. Cuvântul Meu este gura Mea, că Eu sunt viu, Eu sunt trup și cuvânt, și sunt viu întru venirea Mea la tine, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii, Eu sunt Dumnezeul celor ce sunt ai Celui viu în vecii vecilor.
Omule, Eu sunt Cel ce sunt, și sunt viu. Am fost răstignit de slujitorii lui Dumnezeu și am înviat din răstignire și sunt viu. Și dacă sunt viu, Tatăl Mi-a dat toată puterea în cer și pe pământ, și pot să te nasc de sus, din cer, omule fără viață de sus. Vin spre tine și îți spun să te naști de sus, omule.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Învierii Domnului, din 27-04-1997 ***
O, poporul Meu, merg cu tine în mijlocul mulțimilor, că oamenii s-au învățat să audă cuvântul Meu. Merg cu tine din loc în loc, din timp în timp, dar piatra se supune ca să fie zidită de om și să facă omul zidire din ea. Piatra este zidită de Mine, este zidirea Mea, și zidirea Mea se lasă ca să fie zidită de om și să facă omul zidire din ea. Omul însă nu se lasă zidit de Dumnezeu. Omul cel făcut de om nu se lasă ca să-l iau și să fac din el zidire a Mea așa cum piatra cea zidită de Mine se lasă luată de mâna omului și se lasă zidită una peste alta. Eu nu pot să zidesc ca omul. Eu zidesc om din om, om îndumnezeit, și numai după aceea zidesc la zidul Ierusalimului, că Ierusalimul se zidește din oameni îndumnezeiți de Duhul Sfânt, nu din pietre zidite de Dumnezeu. Din oameni, nu din pietre se zidește Ierusalimul. Din oameni este zidită biserica; din oameni, nu din pietre. De două mii de ani aștept să zidesc din nou Ierusalimul, căci cel de la început s-a dărâmat, că a fost din pietre. Inimă de piatră a fost cu Mine Israel, și Eu l-am lăsat și am plecat la Tatăl ca să las din cer pe Duhul Sfânt peste pământ și din oameni să fac oameni îndumnezeiți,
36