Adevărata biserică
O, fiilor, voiesc să stau înăuntrul inimii omului, dar nu Mă ia omul în casă, că zice că e casa lui, iar Eu sunt disprețuit de om, și nu pricepe el această durere pe care Mi-o face. Omul s- a pierdut, iar Eu l-am pierdut pe om, și lăcrimează Dumnezeu de șapte mii de ani după odihna Sa pierdută, căci omul avea să fie ziua Mea de odihnă.
Am stat cu mâinile întinse de îmbrățișare acum două mii de ani. Am stat pe cruce întins, și așa am rămas până la Tatăl, și am mulțumit Tatălui Meu că M-a ajutat ca să-L ascult pentru lucrarea salvării omului pierdut, și crucea este de atunci și până azi semnul îmbrățișării Mele, mâinile Mele întinse, cu care să-i îmbrățișez pe toți, și mai ales pe cei necăjiți și lipsiți de pâine, de hăinuțe, și să-i iau pe ei sub crucea Mea, căci cei ce se împodobesc cu haine moi sunt în casele bogate, când locul Meu este pe cruce, că acolo M-au pus să stau cei cu ranguri și cu haine moi. O, Eu am stat în sărăcie pe pământ, căci eram Dumnezeu și trebuia să stau smerit de tot, că nu altfel este Dumnezeu. O, și uită-te și tu la tine, omule de pe pământ, că tu stai mai mare ca Mine înaintea Mea și a toată facerea Mea și-ți faci case și ți le umpli cu multe și de toate, o, și nu sunt acestea decât cele sortite pieirii, iar pe Mine nu Mă poți strânge cu tine în casa ta, că Eu nu pot să stau în luxul tău, în câte-ți faci tu de la tine dorire, și iată, faci numai păcate, din capul tău faci, iar pe cele de la Mine nu poți să le faci dacă dragoste nu ai.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, din 27-09-2021. ***
Pe pământ, în mijlocul neamului creștinesc, este scris în această zi duminica dreptei credințe, a ortodoxiei, după cum părinții cei sfinți la începutul bisericii Mele au așezat această mare pomenire în duminica întâi a postului mare.
Trebuie ca Eu, Domnul, să vin cuvânt peste turma creștină, turma care poartă numele Meu, ca să-i fac trezire mare la veghe sfântă, și apoi la lucrare sfântă peste pământ, că are mare datorie turma Mea peste tot neamul omenesc de pe pământ să țină viu adevărul care a venit odată cu Mine de la Tatăl la oameni să arate lumii de unde vine lumina cea pentru ea, și ce are lumea de făcut pentru taina luminii, pentru credința care a venit să mântuiască lumea de păcat, săi dea de știre lumii că a venit Domnul pe pământ de S-a făcut om ca să-i arate omului calea, adevărul și viața și ca să aibă omul nădejdea care să-l îndrepte pe cale pentru viața sa pe pământ. Și iată, cuvântul Meu aduce în ziua aceasta peste biserica neamului român și peste tot neamul ortodox de pe pământ trezirea la lucru sfânt pentru oile nerătăcite de staul, și mai ales pentru cele care s-au rătăcit sub paza unor păstori străini de adevărul cel de la început al bisericii Mele, și se cere lucrare mare din biserică pornită, și care să trâmbițeze în lung și în lat că adevărul iubirii de Hristos trebuie păzit de lupi care fură oile din staul, și trebuie păzit de duhul cel rătăcitor, căci Eu, Domnul, curând, curând bat la ușa bisericii ca să-i întreb de oi pe păstorii de oi, care au datorie mare pentru soarta și statornicia turmei rămase în staul, și mai ales pentru oile care s-au lăsat amăgite de lucrarea lui satana cel cu fața vopsită, și care pare a fi că are peste tot păstori de oi, o, dar nu se pot aceștia ascunde de mincinoasa lor lucrare, căci nu seamănă cu Dumnezeu cei care slujesc sub nume de apostoli ai lui Hristos fără ca să aibă ei trimiterea Mea, numele de apostol din unii în alții de la începutul bisericii Mele și până azi, și iată e mare de tot adevărul minciunii și se vede bine și se poate lucra peste el cu armele cele sfinte pentru scoaterea deasupra a adevărului cel dumnezeiesc, cel din străbuni, așa cum părinții sfinți la început au luptat prin duh apostolic de au tăiat din timp neghina care amenința soarta grâului, credința cea dreaptă, și au făcut sortarea și a rămas în sfeșnic lumina lui Hristos. Iar acum Eu, Domnul, vin la voi, cei ce stați pe
238