Adevărata biserică
O, ce mare Mi-a fost și-Mi este iubirea față de om, o, ce mare iubirea Mea, fiilor! Despre această iubire grăim acum. N-am putut cere aceasta celor ce au trecut prin fața lucrării cuvântului Meu cel prin trâmbița Mea Verginica. Aveau aceștia familii, aveau tați și mame, soți, soții, copii, frați, surori, o, și nu le-am putut cere desăvârșirea aceasta lor. Mi-am scris însă cartea Mea din vremea lor și se poate citi în ea pregătirea pe care le-o ceream și la care voiam Eu, Domnul, să ajung cu un popor pregătit, ca să fi putut aceștia să ajungă și ei să mănânce din pomul vieții,( Fac: 2 / 9; 3 / 22-24) cu care am venit acum la voi și i-am pus roadele pe masă pentru voi, fiilor,( Apoc: 22 / 2, 14) lucrare mult așteptată și mult dorită de Mine să vin și s-o așez pe pământ în mijlocul poporului cuvântului Meu. O, dar nu-l mai am pe el, pe cel de atunci, pe care-l învățam atât de mult, cu atâta dor, ca să poată și să vrea el cu Dumnezeu. N-a voit, o, n-a voit, și v-am ridicat apoi pe voi ca să-Mi fiți voi copii ascultători și să căutați desăvârșirea care trebuie să fie acum, nu atunci când trebuie ea răsplătită. Dar până atunci trebuie biruit diavolul, trebuie să se lupte creștinul cu vrăjmașul, cu trupul și cu firea, trebuie prin post și rugăciune, prin viață călugărită, curată de păcat, o, și nu se poate asta, decât cu mâncare curată de păcat, curată de carne, curată de mâini necurate, curată, fiilor, de tot ce este în carne, căci este scris că în poporul Domnului vor fi numai sfinți.
… O, fiilor, pace vouă! Suntem la masă cu voi. Oaspeții din cer s-au mângâiat mult, mult. Le-a fost atât de bine și de dulce cu Mine și cu voi aici, mai mult decât în cer, fiilor, chiar dacă în cer este așa de minunat, așa de măreț, așa cum nu se suie la mintea omului acele bunătăți și frumuseți, numai că Eu, Domnul, Eu, și toți cei cerești, Ne căutăm odihna în om, omul este dorirea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Eu pentru Mine l-am zidit pe om și omul este odihna Mea, iar cerul tot tânjește după odihna Mea, după liniștea Mea, iar liniștea Mea o voi statornici când omul nu va mai avea dușmani între el și Mine pentru dragoste, dragostea dintre om și Mine, și atunci voi avea Eu iarăși dragostea pe care am pierdut-o, odihna Mea, templul Meu de odihnă.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu a doua zi de Rusalii, Praznicul Sfintei Treimi, din 21- 06-2021
***
O, pace vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu, și vouă, fii ai poporului Meu cel hrănit cu acest dulce cuvânt de dragoste din cer! O, pace vouă în zi de praznic sfânt, praznicul sfintei cruci, crucea pe care am primit-o ca locaș al Meu, al trupului Meu respins acum două mii de ani de maimarii vremii din Ierusalim, care s-au înspăimântat de tot, văzând slava Mea, cu care lucram din loc în loc peste pământ ca să Mă dovedesc Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dar ei n- au voit să Mă primească, o, și M-au bătut în cuie pe cruce, pe altarul cel mai sfânt, și pe care l-am pus temelie a bisericii Mele, putere de nebiruit pentru fiii lui Dumnezeu.
Când trupul omului se înființează pic cu pic în pântecele care îl va naște, mai întâi Eu, Domnul, înființez inima și locașul cel din ea, crucea, altarul pe care Eu îl așez în om ca să stau înăuntrul lui. Și spun aceasta ca să știe tot omul că este fur și pune stăpânire pe ceea ce el nu face, nu poate, nu a făcut, căci a făcut Dumnezeu pentru fiecare om, ca să nu aibă cineva a spune că nu știe de acum încolo că e locul Meu din om inima omului, iar omul se așează el, o, și așeză în el pe cine mai vrea el, iar Eu rămân fără casă în om și sunt dat afară.
237