Adevărata biserică
O, pace vouă, fiilor slujitori la izvorul Meu de cuvânt! V-am sortat dintre fiii bisericii neamului român și v-am făcut biserică Mie, că biserica asta înseamnă: Dumnezeu în om și cu omul, și înseamnă omul cu Dumnezeu și în Dumnezeu, nu în lume, o, și are pământul și omul de pe el, are nevoie de Dumnezeu cât nu se suie la mintea omului această taină și veghe sus, pentru pământ și pentru om, că altfel s-ar scufunda totul și n-ar mai dăinui nimic, dar Eu, Domnul, sunt și lucrez și veghez și dăruiesc și iert, și cârmuiesc cu taină totul, fără să înțeleagă nimeni îndeajuns aceasta, iar aici cu voi e râul Meu de cuvânt peste voi și peste pământ, e venirea Mea la voi cu sfinții, ca să-i bucur pentru că M-au iubit cu viața lor de pe pământ, mărturisind ei înaintea împăraților pe Dumnezeu venit la oameni, și jertfit în locul celor ce nu vor să aibă de Dumnezeu pe Domnul, Făcătorul cerului și al pământului și al omului.
Și acum, iată, ca în cer sărbătorim în ziua aceasta, că am în față ceata mucenicilor mărturisitori, iar în mijlocul lor mucenicul Dimitrie are sărbătoarea sa bisericească, ziua venirii lui la cer între sfinți, și se așează aici sărbătoarea cea pentru el. Calendarul sfinților, cel întocmit de sfinți și de părinți în vremile bisericii Mele, acest calendar este și în cer, și precum pe pământ, este și în cer, căci sfinții au avut cerul în ei în vremea lor de pe pământ, și toate se suie la cer cu ei, și iată, cel sărbătorit azi aduce vouă însuflețire și vă dă din cer, iar Eu binecuvintez intrarea lui cu mărturisire în cetatea Mea cu voi, fiilor.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, din 08-11-2018.
***
Acest cuvânt rămâne scris, și este el Cuvântul lui Dumnezeu, și am în dreapta Mea pe făcătorul de minuni, arhiereul Spiridon, mare la Dumnezeu, păstor blând și smerit cu inima ca și Păstorul lui, ca și Hristos, căci astăzi este ziua lui, și numai apoi va veni serbarea Crăciunului ca în strămoși în biserica Mea.
O, ai fost sluga Mea pe pământ, mare peste turma bisericii Mele, mare cu harul, har care a rușinat pe cei îngâmfați între slujitorii bisericii care erau plini de duhul cel rău al invidiei, duh slujitor lui satana, șarpele cel de demult, iar tu ai rămas atunci de partea Mea, drept și smerit, și mare prin acestea, și ai lucrat peste soborul adunat întărirea dogmelor bisericești înaintea celor mândri, care împărțeau eresuri, și s-au întărit canoane sfinte peste slujitorii de altare și peste turmă, iar cuvântul gurii tale era hrănit din cer, din Duhul lui Dumnezeu, Care Se poartă cu cei sfinți și le dă har, le dă să grăiască la vreme, precum este scris. Iar când ai mărturisit unimea Treimii lui Dumnezeu și ai arătat prin cărămida strânsă în mâna ta cu râvna ta, și din care s-au despărțit cele dintru care ea a fost alcătuită, pământ, apă și foc, o, s-au umplut de invidie cei cu haine subțiri și cu fir în adunarea bisericească a ierarhilor din vremea ta, și care au trimis atunci oamenii lor de au tăiat capul cailor de la căruța care te-a purtat la sfatul bisericesc pentru stârpirea dușmanilor, care băteau asupra turmei Mele ca și pe vremea trupului Meu. Tu însă ai fost atunci blând, blând, și ai potrivit capetele la trupul cailor și, o, minune, căci caii tăi ca niște îngeri care te purtau s-au sculat și ți-au slujit, și se minunau mulți de pe cale când vedeau capul calului alb la cel negru, iar capul calului negru la cel alb, iar tu erai cel minunat, cel slăvit de îngerii de sus.
… O, arhierei fricoși, nu vă mai dresați preoții ca pe niște câini care să vă apere pe voi, punându-i să latre la oile grase cu credința și cu fapta, și ca să nu vă rușineze ele pentru neîmplinirile poruncilor vieții, față în față cu cei iubitori de voia lui Dumnezeu în ei. V-au făcut vouă
196