Adevărata biserică
aceasta este şi aşa este ea şi în Tine este izvorul ei, din care ei pot bea şi se pot bucura cu bucuria cea deplină, căci altfel de bucurii sunt trecătoare şi îi trec pe oameni. Numai bucuria cea veşnică ajută-i pe oameni s-o caute şi s-o aibă, Bunule Învăţător al lor, dar fă-i pe ei să caute învăţătura Ta şi s-o pună la inimă şi să ia din ea viaţă spre viaţa lor.
E zi de praznic împărătesc, a mea şi a Ta zi de praznic, şi este ziua îngerului vestitor peste mine de la Dumnezeu. Le dăruim oamenilor bucuria mântuirii acestei zile şi folos de la ea lor, iar eu mă supun bucuriei Tale în mijlocul poporului cuvântului Tău, că Tu eşti Arhiereul bisericii Tale, Doamne, şi Tu ai întocmit-o pe ea acum ca s-o ai acum, când se surpă numele şi viaţa bisericii pe pământ, căci satana a biruit peste cei fără de dragoste de Dumnezeu în slujirea cea după datină pentru taina de biserică, iar mângâierea noastră este de la cei zidiţi de Tine acum biserică a Ta înaintea Ta, şi prin care Tu Te ridici Salvator pentru mulţi. Fericiţi cei curaţi cu inima, fericiţi mult, şi mulţi din ei vor primi plata pentru aceasta când se vor alege la dreapta şi la stânga toate şi toţi, după cum este scris, şi după harul pocăinţei, pe care Tu îl reverşi cu multul acum, când vii pe pământ cuvânt şi har plin de cuvânt, o, Fiule milos pentru om şi mult răbdând Tu cu sfinţii pentru scăparea multora în zilele ce vin. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Buneivestiri, din 07-04-2012 ***
În zi de duminică, a doua duminică după învierea Mea cea din ziua duminicii, întăresc numele zilei Domnului şi a odihnei Lui. Eu, Domnul Iisus Hristos, Domnul Cel înviat, întăresc prin cuvânt şi spun: ziua întâi a facerii este ziua cea mai mare, şi nu s-au grăbit prea mult minţile oamenilor de pe pământ, care nu ţin ziua cea mai mare între zile, nu s-au grăbit aceştia să priceapă ce mare este ziua aceasta şi ce mult înseamnă ea între Dumnezeu şi om, între om şi Dumnezeu. Le spun în ziua aceasta de adeverire a învierii Mele înaintea ucenicului Toma când el M-a privit înviat şi M-a pipăit spre adeverirea tainei învierii Mele, le spun celor ce rămân pentru ziua sâmbetei ca zi a Domnului şi le spun lor că sâmbăta Eu nu M-am odihnit după ce ei M- au răstignit, ci am lucrat în locuinţa morţilor lumina zilei duminicii, a zilei luminii, căci lumină mare am intrat Eu, Domnul, în iad şi am tras afară pe cei ce aşteptau izbăvirea în toată vremea celor cinci mii de ani şi jumătate de după zilele facerii, în care şi omul a fost zidit. Am înviat apoi cu slavă mare şi am stat patruzeci de zile, din loc în loc arătându-Mă înviat şi lucrător de mari minuni, iar apoi Mi-am tras pe munte pe cei credincioşi, ca martori ai învierii Mele şi ai înălţării Mele apoi la Tatăl, puţini câţi erau atunci din toţi oamenii de pe pământ, şi M-am suit de la ei şi M-am aşezat de-a dreapta Tatălui, la locul unde Tatăl Mă are aşezat dintru vecii, şi am lăsat peste ucenici pe Duhul Sfânt, făgăduit lor şi Care a venit la ei după înălţarea Mea la Tatăl şi a rămas cu ei şi a adus lor pe Dumnezeu cu ei, aşa cum Eu le-am făgăduit lor că voi fi cu ei până la sfârşitul timpului.
În a doua zi de duminică după duminica învierii Mele şi a celor ce aşteptau în iad pe Izbăvitorul Cel promis lui Adam cel întâi zidit, am intrat din nou în mijlocul ucenicilor Mei, închişi cum stăteau de teama celor ce îi căutau pe ei, şi am zis lor: « Pace vouă!», că aveau nevoie de linişte multă aceste inimi zdrobite şi pline de încordare. Am văzut între ei în ziua aceea pe ucenicul Toma, care lipsise din mijlocul lor în duminica învierii când prima dată M-am arătat lor înviat. Ca nişte oameni lipiţi de cele de pe pământ, ei şi după învierea Mea îşi mai vedeau de ale lor. Eu însă Mă purtam după ei şi Mă arătam lor ca să-şi înţeleagă ei alegerea şi să lase de la ei celelalte îndeletniciri pe pământ, căci îi tocmise Dumnezeu pentru El, iar ei încă mai puteau şi altfel. A venit
170