Adevărata biserică
sa. Vin sfinţii cu Mine pe pământ cuvânt, că nu mai e pe pământ Duhul Adevărului, ci e duhul omului şi atât, dar vin Eu, Domnul, şi duhul proorociei este mărturia Mea şi lucrez cu el din cer şi de pe pământ şi umblu cu el la cele stricate de om şi strivite cu totul, şi pe care Eu le făcusem ca să fie. Lucrez cu sfinţii Mei, cu martorii Mei cei credincioşi, cu cei din cer, că pe pământ am numai duşmani, numai lupi, şi stau cu sfinţii şi cu cei credincioşi ai Mei azi pe pământ şi lucrez în duhul adevărului peste toată minciuna de pe pământ, şi am grădiniţă de cuvânt şi Mă fac carte în ea şi Mă împart cu ea spre ştire ca să ştie toţi că Duhul Sfânt suflă acum peste pământ, căci Tatăl şi Fiul Îl trimite pe El la oameni spre luminarea lor.
O, arhiereule mare între cei drepţi, slujitori ai Mei în cer, te aşez în carte cu Mine cuvânt ca să se mire mulţi, iar cine se miră rămâne cu mirarea şi atât, dar cei credincioşi sunt martorii Mei şi ai Duhului Sfânt, Care a grăit şi grăieşte prin prooroci şi este El până la sfârşitul timpului şi zideşte biserica Mea, împărăţia Mea, patria Mea cea pentru sfinţi. Amin.
— O, e vremea să lucrezi Tu, Doamne Păstor, şi să păstoreşti e vremea, căci oamenii au stricat calea spre Tine pentru cei credincioşi şi au dat-o la o parte. Nu trebuie să mai întrebăm pe nimeni dacă ei cred sau nu, ci trebuie să lucrăm din cer, Doamne. Pe pământ s-a amestecat totul, că e la capăt de drum antichrist şi se uită în Scripturi ca să-şi împlinească după ele lucrarea sa şi îngâmfarea sa cât mai este vremea lui. A fost mult până a pătat totul, până a păcălit el în dreapta şi în stânga cu puterea lui, cu faţa lui vopsită, cu care s-a suit sus de tot de dragul stăpânirii peste tot pământul, şi nu s-a găsit până acum nici un David ca să-l răpună pe acest uriaş, care batjocoreşte faţa lui Dumnezeu şi scaunul slavei Lui cea de sus.
Le-ai spus acum două mii de ani la ucenici să nu numească ei pe nimeni tată pe pământ, că numai Unul este Tată: Cel din ceruri, Doamne, şi le-ai mai spus să nu cugete între ei ca să fie vreunul dintre ei mai mare peste ei, ci să slujească unul altuia în iubire, unul mai mic decât celălalt arătându-se, unul mai mult slujitor decât celălalt în slujirea cea pentru fraţi. Iată acum câtă nebunie pe pământ! Era scris în Scripturi că va veni peste oameni acest negru întuneric, pe care necredinţa l-a făcut, iar noi, sfinţii Tăi, am proorocit mulţi dintre noi vremea aceasta neagră că va veni şi că va strica şi va călca în picioare toată via Ta. Era scris că vei veni şi că vei găsi necredinţă, şi iată împlinirea, Doamne.
Voi, cei care v-aţi pus mari peste oameni sub nume de păstori de la Dumnezeu, cine v-a pus pe voi păstori? Duhul proorociei, duhul descoperirii trebuie să pună păstori peste biserica Mielului lui Dumnezeu. O, de ce aţi dat deoparte glasul Duhului Sfânt şi duhul descoperirii cea de la Dumnezeu? Aţi făcut aceasta ca să domniţi voi, iar Lucifer trăieşte în voi. O, ce veţi răspunde că v-aţi făcut furi? Priviţi în viaţa noastră, a slujitorilor de demult ai Domnului şi ruşinaţi-vă voi, păstori plătiţi, păstori năimiţi ca să vindeţi turma pe slava cea pentru voi de la ea. O, unde vă veţi băga apoi ca să nu vă găsească Domnul şi să vă ceară răspuns pentru că I-aţi răpit via şi aţi dato trecătorilor şi păgânilor ca s-o calce ei de tot? O, după ce aţi călcat voi peste sfinţi şi peste părinţi, prin care Domnul Şi-a întărit pe mărturia lor casa Sa şi veghea Sa peste turmă, acum voi v-aţi dat duhului Babilonului, v-aţi dat amestecării, şi nu este nici unul între voi să rostească mustrare vouă spre pocăinţă pentru strivirea voii Domnului, Căruia I-aţi luat din mână cârma. Eu am mustrat în faţă pe împărat când el s-a dat de partea rătăcitorilor credinţei şi ai răstălmăcirii adevărului, şi nu m-am lăsat ca voi sub mâna vrăjmaşă lui Dumnezeu de teama sceptrului stăpânirii cea de pe pământ. Vă va cere Domnul răspuns, să ştiţi aceasta! V-aţi pus unii pe alţii
158