Adevărata biserică
O, nu mai vor cei mari să mai vin pe pământ! Pământul e făcut de Dumnezeu, şi nu se tem cei mari să-l ia sub stăpânire cu forţa din mâna lui Dumnezeu. Ei nu mai vor să- Mi fie ucenici, ci stăpâni să-Mi fie pe pământ, iar Eu să aştept după ei, şi numai numele să Mi-l dau lor, şi Eu în cer să stau, nu pe pământ ca să le încurc planurile, căci ei vor să fie taţi, nu ucenici, şi să le zică vrednici tot norodul, şi iată urâcinea pustiirii sufletelor oamenilor în loc ştiut sfânt, slugi potrivnice lui Hristos pe pământ, în numele lui Hristos stând ele aşa.
O, să plângem în cer şi pe pământ, ucenici pomeniţi azi cu zi de sărbătoare pentru voi în duh de biserică, şi vom iubi această zi, zi a adevărului cel despecetluit din Scripturi, dar pecetluit sub cheie de către apostolii minciunii. Iată zi mărturisitoare, cu martori din cer şi de pe pământ scrisă în cartea Mea cea de azi, grăirea Mea cea înlăcrimată în cer şi pe pământ, ca şi a voastră, o, ucenici ai Mei, cărora Eu v-am dat putere să dezlegaţi câte sunt pe pământ de dezlegat şi să descuiaţi câte sunt pe pământ încuiate de om, şi să încuiaţi câte au ieşit de la om descuiate împotriva lui Dumnezeu. Vă dau vouă, celor dintre sfinţi, ucenici ai Mei acum două mii de ani, vă dau să descurcaţi înţelesurile încurcate de cei ce n-au iubit să fie ucenici, ci au iubit să fie mari şi cu coroană stând pe tronuri de mătase în numele Meu peste mulţimi, aşa cum Eu şi cu voi nu am stat pe pământ, ci am stat pe cruce şi cu cruce între oameni. O, unde sunt cei ce ar fi să Ne fie urmaşi asemenea cu Noi? O, unde?
— O, nu, nu mai sunt pe nicăieri, Doamne, aşa învăţători şi aşa ucenici. S-au boierit toţi, aşa cum Tu i-ai plâns în cartea Ta din ziua aceasta.
Eram pe pământ biserică a Ta, după ce Te-ai dus la Tatăl iarăşi, şi Tu ne-ai numit ucenici şi ne-ai numit apostoli vestitori, şi slujeam numai cuvântului Tău, împărţindu-l noi întreg, şi nu ciuntit peste cei ce credeau şi se botezau şi se pecetluiau cu semnul Duhului Sfânt Adeveritorul celor adevăraţi creştini credincioşi, şi nimeni nu putea să-L înşele pe Dumnezeu, căci cuvântul Duhului Sfânt îi descoperea pe cei înşelători, pe cei lacomi, pe cei ce voiau să ia pe bani daruri de la noi ca să aibă şi ei ca noi, dar azi numai cu bani se zidesc apostolii, şi lumea este încuiată afară, ca să nu le ştie pe cele lucrate cu uşile încuiate şi împotriva sufletului omului, iar omul să fie folosit doar să slăvească pe cel de peste el aşezat mare şi să-i slujească supus, şi măcar de-ar fi de partea Ta cel mare aşezat. Se cutremură sfinţii şi părinţii şi străbunii cei buni când văd ce este sub nume de biserică pe pământ. Pe vremea când noi, ucenicii Tăi, mergeam şi ridicam spre Tine din loc în loc fii credincioşi venirii Tale, biserică a Ta pe pământ şi cu slujirea Ta prin ea, şi nu a omului, noi ridicam şi ungeam cu mirul sfinţeniei şi prin punerea mâinilor preoţi şi diaconi peste credincioşi, ca să aibă pe masă prin slujitori trupul şi sângele Tău de hrană cei ce se făceau fii ai Tăi pe pământ, şi întrebam pe toţi credincioşii dacă ştiu ei de e vrednic sau nu de preoţie cel ce avea să fie aşezat să facă hrană din cer pe Dumnezeu la creştini, iar creştinii ne vesteau după adevăr dacă este sau nu vrednic de preoţie cel ce urma să se facă slujitor credincios bisericii Tale. O, de multă, multă vreme nu s-a mai lucrat ca şi noi pentru felul alegerii slujitorilor, şi iată, altfel se întâmplă, căci taie şi spânzură, după cum spune vorba înţeleaptă, numai cei ce stau mari peste gloate, şi cu puterea toată stau, şi altfel zic aceştia şi nu mai zic cum ziceam noi, întrebându-i pe cei ce erau biserica Ta dacă e sau nu vrednic cel ce urma să fie slujitor. Acum zic ei, ei singuri peste capul celui ales de ei şi îl vestesc ei vrednic pe acela şi zic tuturora: „ Vrednic este!“, şi toţi se apucă să cânte la fel: „ Vrednic este!“, şi aşa răspund, dar nu la întrebare răspund, ci cu
149