Adevărata biserică
numai să le pecetluiţi mormintele şi să fiţi şi plătiţi pentru aceasta, când voi ar trebui să fiţi cei mai săraci şi să slujiţi fără de plată şi să fiţi miloşi, aşa cum ucenicii Mei slujeau oamenilor din dragostea lor de Mine şi de oamenii obidiţi sub stăpânii lumii. O, cum de nu vă mai treziţi din rătăcirea pe care o iubiţi, ca viaţă plină de slavă pentru voi, neputând fi voi aşa mântuitori oamenilor, păstori cu milă de turmă?
Ba, din contra, staţi în faţa oamenilor cu coroană pe cap, bătută cu pietre scumpe, şi staţi aşa faţă în faţă cu Mine, Cel încoronat cu cununiţă de spini sângeroşi frunţii Mele dumnezeieşti, şi iată, mai aveţi un pic şi vă veţi pierde de tot mintea, ca papa de la Roma, care nu s-a mulţumit ca voi, numai cu o coroană, ci şi-a pus una peste alta trei coroane, ca să se teamă omul de el ca de o ameninţare şi să aibă putere peste inima omului blestemul lui că va arde în focul cel veşnic cel ce nu se închină lui cu supunere ca lui Dumnezeu pe pământ, când el slujeşte la mulţi idoli, ca şi voi, la mulţi dumnezei, cărora le zice: sport, vacanţă, vizite între capii mari ai lumii, politică pe toate laturile, la care multă slugărime serveşte pentru placul cel plin de libertate, şi nicidecum rob al lui Hristos pe pământ slujitorul care stă pe scaun de biserică, pe tron slăvit, îmbrăcat în mătase stacojie, culoarea lui Edom, prinţul lui roşu, aşa cum scrie în Scripturi despre cel vopsit, şi care este omul fărădelegii, căutând el viaţa fratelui său vreme după vreme, din unul în altul pe pământ. O, M- aţi alungat de tot din locaşurile unde slujiţi pentru închinare! V-aţi îmbrăcat în roşu şi nu vă temeţi să faceţi aşa, căci voi faceţi ascultare de satana şi de culoarea lui aleasă lui, şi până şi cartea Evangheliei aţi băgat-o sub învelitoare roşie, şi toate cărţile bisericeşti le înveliţi aşa! O, cine-ţi dă ţie să faci aşa dacă te-ai aşezat să stai cel mai mare peste biserica neamului român? O, de ce nu-ţi place să fii român? Unde s-a pomenit român îmbrăcat în cămaşă roşie, când el a fost mereu după cuvântul Scripturii îmbrăcat, în cămăşuţă albă, de in curat, şi cu cingătoare de creştin încins, semn al puterii sfinte peste coapsele lui? O, unde M-ai văzut pe Mine în roşu, decât atunci când M-au cumpărat pe bani mai-marii templului ca să Mă dea spre batjocură, ca să Mă piardă de pe pământ ca pe un ucigaş? O, Eu vin din cer cu venire mare, şi cu toţi sfinţii vin, şi grăiesc pe pământ însoţit de sfinţi, şi toţi suntem în hăinuţe albe, de in, şi aşa mărturisesc cei ce Ne văd, având ei de la Dumnezeu darul acesta al adeveririi slavei cereşti pe pământ întru venire la vedere pentru duhul mărturisirii.
O, iată cine a umblat în cartea Apocalipsei, în care ucenicul Meu a scris pentru vreme o mie şi iarăşi o mie de ani, cale măsurată de Dumnezeu pentru venirea Lui iarăşi pe pământ, iar cei ce n-au iubit să stea ucenici, s-au sculat din timp( 1054, n. r.) şi şi-au făcut aşezare tare şi aparte şi au ieşit şi şi-au pus peste ei tată şi aşa l-au numit şi-l numesc,( Papa, n. r.) după ce Eu am spus cuvânt proorocesc acum două mii de ani ucenicilor Mei şi le-am spus lor: « Voi pe nimeni să nu numiţi tată pe pământ, că Unul este Tatăl vostru, Cel
din ceruri este », şi aşa i-am învăţat Eu pe ei să stea ucenici, şi să nu stea mari pe pământ peste oameni, ci doar să-i înveţe de la Dumnezeu calea. O, nu este tată pe pământ, ci numai în cer este, şi Unul este, şi Se numeşte Dumnezeu, iar cei ce-I sunt fii, Îi spun Lui: Tată. Amin.
148