Adevărata biserică
înalte, nu prin zidiri neputincioase pentru Dumnezeu, ci prin viaţa sfinţilor ei, precum este scris. Amin, amin, amin.
– O, binecuvântat să-ţi fie peste poporul Meu glasul tău cel sfânt, apostol plin de Duhul Sfânt în cer şi pe pământ! Sfinţii sunt cununa Domnului, salba Domnului. Amin.
O, poporul Meu, dorul Meu cel de demult ascultă-l tu! Din zi în zi mai mult fii popor ascultător, ca să nu greşeşti prin neascultare, fiule. Ascultă de la Domnul, ca să biruieşti prin El! Te voi învăţa cu măreaţă învăţătură din zi în zi mai mult, că vremea cea de afară suflă cu întunericul ei spre tine prin cei ce n-au voit să rămână şi să se facă sfinţii Mei, ba au plecat spre duh de hulă, şi n-au astâmpăr sub întunericul sub care s-au băgat, şi sunt urâţi, urâţi de tot la inimă şi la faptă, că nu altceva păţesc cei ce-L trădează pe Domnul şi pe fraţi, căzând din nou în marea cea mare, în lumea cea fără de fund, în bezna ei adâncă. Trădătorii sunt cei mai urâţi între oameni, şi grăiesc cuvinte de hulă, căci sunt împinşi de duhul rău, căruia ei se vând spre slujire. Tu însă eşti fiul Meu, şi dacă eşti, lasă-te călăuzit mereu, mereu, fiule, că vremea e urâtă şi e ascunsă şi nu poţi prin ea fără şoapta Mea, care te ţine de mânuţă ca să nu cazi. Pace ţie! Învaţă-te cu pacea Mea cea dulce prin durerea ei, căci sunt îndurerat în mijlocul tău, poporul Meu, şi ştiu şi văd durerea ta şi cursa cea ascunsă. O, caută-Mă la rană şi îngrijeşte-Mă, că tu eşti casa Mea, eşti adăpostul Meu, eşti biserica lui Iisus Hristos, şi porţile iadului nu o vor birui pe ea, ci ea va birui porţile iadului, precum Eu, Domnul ei, Mirele ei, le-am biruit şi am ieşit şi Mă numesc Biruitorul morţii şi al iadului, şi numele Meu este nume minunat, precum este scris. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic şi arhidiacon Ştefan, din 09-01-2008
***
O, poporul Meu cel de demult al Meu! Te chem, tată, și pe tine la învățat. Te chem iarăși, fiule. Te chem, tată, să înțelegi ceea ce n-ai înțeles când am venit la tine, când ai venit la Mine ca să auzi și ca să lucrezi. O, că n-ai putut, tată, la vreme să fii păpușa Mea, ci am fost Eu păpușa ta, ca să-ți arăt lucrarea păpușii, tată, și să înveți apoi, că M-am lăsat sub voia ta, și nu ți-a prins bine voia ta, și iată, și azi, nu numai ieri, ci și azi Mă face lumea mincinosul, tată, că Eu n-am avut până acum în tine ucenici pe care să Mă sprijin, iar pentru șovăiala ta în lucrarea Mea Mă face lumea desfrânatul și mincinosul și Îmi zice omul, și zice că nu sunt Eu cuvântul acesta de înviere și că e omul, și zice că purtătorii Mei nu sunt ei fiii lui Dumnezeu așteptați de Scripturi ca să fie, și că biserica lumii ar fi cea care este a Mea, dar dacă ea nu duce viață sfântă și nici iubire de Mine nu are, cum este ea slujitoarea Mea? Cu gura, tată? Cu haina, tată? Cu mersul ei în temple înalte și atât?
O, Mie Îmi place în om să locuiesc, că Eu pentru asta am zidit omul, iar voi zadarnic zidiți temple mari ca să intrați în ele și să chemați pe oameni la voi dacă voi nu sunteți temple ale lui Dumnezeu, temple ale Duhului Sfânt, așa cum este scris pentru biserica lui Hristos, o, slujitori care v-ați așezat în numele Meu peste mulțimi. Dumnezeu are nevoie de voi, nu de temple de piatră, căci templul din Ierusalim, în care Eu intram, s-a surpat piatră de pe piatră și n- a mai rămas nimic, nimic din el, dar Eu am spus acum două mii de ani despre vremea aceasta a Mea cu poporul Meu cel ales din români și am proorocit zicând: « Vine vremea ca adevărații închinători să se închine în duh și în adevăr », adică în Dumnezeu, nu în temple înalte, ci în case mici, în cămăruțe care să-i cuprindă pe ei cu taina rugăciunii lor și cu jertfa Mea cea pentru ei în
128