Adevărata biserică
mai mult după ce Domnul S-a dus la Tatăl, căci Fiul lui Dumnezeu a turnat din Duhul Său peste biserică apoi, şi bisericile aveau prooroci lângă preoţi, şi aveau diaconi şi diaconiţe, şi aveau evanghelişti şi mărturisitori, şi aveau vindecători şi făcători de minuni, şi aveau harul lucrând şi aşa slujea biserica peste tot din loc în loc la începutul ei, până ce antichrist a intrat şi i-a furat salba şi a luat cheia ei şi a dat-o spre vânzare şi a luat biserica din calea omului, căci biserica aşa cum este ea acum, nu este aşa cum era ea aşezată de Domnul şi de apostoli la începutul ei. Eu eram diacon şi cârmuiam diaconi prin lucrarea bisericii şi prin umbrirea Duhului Sfânt, şi eram apostol plin de Duhul Sfânt, şi erau feciori şi fecioare apostoli, şi erau tineri şi tinere prooroci, şi erau bătrâni sfătuitori şi călăuzitori, şi mulţime de lucrători erau, iar pentru hrana cu Hristos a bisericii de peste tot mergeau diaconi şi diaconiţe şi îi hrăneau pe creştini, luând de la preoţi şi dându-L pe Domnul peste tot pe unde sufereau sfinţii în mijlocul lumii cea fără de lumină în ea, şi aşa biruiau sfinţii lumea prin sângele Mielului Cel junghiat, Care era hrana lor, hrana bisericii sfinţilor. O, nu vă temeţi de oameni, căci ei sunt goi şi n-au veşmânt de slavă aşa cum aveţi voi veşmântul sfinţeniei! Nu vă temeţi de cei ce părăsesc calea alături cu voi, ducându-se iarăşi de la lumină la întuneric! Aceia n-au biruit în ei lumea, şi lumea îi smulge ca pe sadurile care nu au prins rădăcini dacă s-au tot clătinat de pe temelie. Fiţi cuprinşi în Duhul Sfânt, Care Se dă vouă lucrându-Şi lucrarea! Pace vouă! Ascultaţi de Domnul! Preţuiţi duhul proorociei, căci biserica trebuie cârmuită şi întreagă trebuie să fie. Amin.
Eu, Doamne, Te-am ascultat şi am grăit poporului Tău despre vremea bisericii primilor sfinţi, pe când încă era întreg lucrătoare biserica Ta, şi apoi s-a băgat omul în ea şi a stăpânit peste oameni în biserică şi n-a mai cârmuit Dumnezeu prin ea pe pământ. E vreme lungă de când Tu aştepţi înfăţişarea cea dintâi a bisericii Tale, pe care Tu o ai întocmită acum pe pământ peste ucenici, dându-le lor putere şi har ca să aşeze peste tot lucrarea bisericii Tale.
O, Doamne, eu sunt milos. Mi-e milă de Tine, că eşti rănit de două mii de ani şi n-ai biserică să ştie să-Ţi preţuiască jertfa Ta spre viaţa ei cea de la Tine. Mi-e milă de Tine, că eşti părăsit şi eşti ţinut pentru câştig de cei ce se fac slujitori de biserică peste oameni, o, şi n-are cine să le spună oamenilor minciuna care îi robeşte pe ei cu faţa şi cu numele de biserică apostolească şi sobornicească. Vai de sobornicia celor ce-şi spun biserică a Ta! Biserica Ta este plină de sfinţi, nu de oameni. Unde sunt mădularele bisericii dacă mai este biserică? O, nu mai sunt, nu mai sunt mădulare, că nu mai este biserică a Ta pe pământ. De două mii de ani nu mai sunt mădulare în biserică. Dar ai venit Tu să deschizi, şi ai deschis. Slavă Ţie, Mieluţule junghiat, că nimeni nu s- ar fi găsit în cer şi pe pământ să deschidă cartea Ta şi să curgă din ea duhul vieţii, râul vieţii, în care oricine poate să-şi vadă şi să-şi spele faţa dacă voieşte! Amin. Binecuvintează împărăţia Ta peste poporul Tău de azi! Facă-se voia Ta în mijlocul lui ca şi în cer! Pace Ţie în durerea Ta cea pentru poporul Tău! Durerea cea pentru Tine e pacea celor ce Te poartă cu iubire pe pământ, şi prin dureri ei au putere, aşa cum Tu ai avut şi ai. Amin.
O, Te-am mângâiat în ziua mea de serbare şi am fost apostol plin de Duh Sfânt, plin de duhul proorociei peste poporul Tău de azi, Doamne născut prunc în Betleem din mamă Fecioară acum două mii de ani, mamă care a rămas cu noi şi a mângâiat biserica şi a zidit-o pe ea prin mărturia ei, prin iubirea ei, cu care ea a îmbrăţişat ca pe Tine prunc biserica Ta, trupul Tău cel rămas pe pământ, trupul lui Hristos pe pământ, templul Domnului, templul Duhului Sfânt, biserica primilor sfinţi, biserica sfinţilor, şi care se aciua în case şi era vie prin smerenia ei, nu prin temple
127