Cuvântul lui Dumnezeu despre adevărata biserică Cuvântul lui Dumnezeu despre adevărata biserică | Page 117

Adevărata biserică
… – Iar voi, cei ce v-ați așezat voi înșivă și unii pe alții păstori ai lui Hristos peste gloatele cele rătăcite de la Duhul Adevărului, vă spunem noi, căpetenia apostolilor cei trimiși de Hristos la cei sfinți și la cei păcătoși ca să lucrăm cu El și de la El peste aceștia, vă spunem noi că înțelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu nu stă în înțelepciunea acestui veac stricăcios și stricat. Dacă nu puteți să vă faceți sfinți cu viața și cu dreptatea și cu înțelepciunea, mergeți la locurile voastre și lucrați ce vreți, dar nu mai stați peste oameni în numele lui Dumnezeu fără să ieșiți din lume și din faptele ei. Dacă nu puteți să vă aplecați și să vă nașteți din cuvântul lui Dumnezeu și să fiți sfinți ca El, dacă nu vă doare de omul păcătos care piere în păcatele lui, dacă nu vă place drumul luminii ca să umblați în lumină, nu stați sub numele și sub lucrul de apostoli ai Mielului. Dacă nu puteți să vă faceți pârgă lui Dumnezeu și Mielului, nu umblați la tainele Lui ca să le trădați necunoscând puterea lor. Se ivește în curând cartea Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit în vremea aceasta din cer pe pământ timp de cincizeci de ani, și iată cum vă găsește Mielul, Care a deschis pecețile cărții ca să-Și aleagă mireasă de nuntă și să Se arate apoi cu slava Sa! Vine învierea morților, și voi nu știți tainele Scripturii, căci voi citiți cărțile oamenilor, iar oamenii sunt păcătoși. Vine învierea morților, și se va arăta antichrist, căci toată lucrarea potrivnică lui Dumnezeu se descoperă, ca să fie judecat fiecare după cum este fapta sa. Vine lumina Domnului, și ea va descoperi pe toate cele lucrate la întuneric.
Noi, căpetenia apostolilor cei trimiși de Domnul, spunem tuturor că nu pot să fie apostoli ai Mielului decât cei trimiși de Miel, și iată, și din cer de lângă El cuvântăm prin trimitere și spunem: toți cei care nu slujesc Mielului și împărăției cerurilor peste oameni pe pământ, să nu stea, să nu-și ia lucru de apostoli ai Mielului, căci credința nu stă în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu, Care vine acum pe pământ și Se arată cu putere prin Duhul Sfânt la cei desăvârșiți în iubire. Vine Domnul să caute rod în vie, și nici un păstor care s-a așezat de la el însuși păstor peste oi, nu va putea să nu dea socoteală pentru rod sau pentru lipsa rodului. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților doisprezece apostoli din 13-07-2005 ***
O, scumpul Meu popor, îți spun, tată, azi, o rană de-a Mea. Acum șapte mii de ani, după ce omului întâi zidit i-am spus greșeala, el s-a supărat pe Mine și nu M-a mai iubit, și am rămas de atunci cu rană grea, și de atunci l-am tot așteptat pe om să se întoarcă la Mine și să-Mi vindece rana, și Eu să i-o vindec pe-a lui și să-l așez pe el în iubirea din care a căzut și să-i dau lui minte și inimă din cer, iubire din cer să-i dau, căci iubirea cea care vine de la trup, iubirea cea zămislită de om cu inima din el, nu este iubirea cea din Dumnezeu, ci este iubirea care l-a despărțit pe om de Mine, și este rana Mea cea grea iubirea omului. O, sufăr cu suspin și Mă doare rana cea de la început și cea de la sfârșit, căci omul M-a lăsat fără casă, poporul Meu, iar azi îți spun ție rana Mea, rană nevindecată, tată. Acum două mii de ani am spus suspinând, am spus că vulpile au vizuine, că păsările au cuiburi, căci câinii au ungherul lor, dar Eu n-am casă și n-am unde să-Mi plec capul și să Mă odihnesc, și sunt Cel scump, sunt Cel dulce, sunt Cel blând, și voiesc să locuiesc în om cu toată podoaba ființei Mele și să fac din om palat ceresc și să petrec în el cu sfinții și cu îngerii și să-l fac pe om să trăiască pe pământ viața veacului ce va să fie și să-l știu al Meu pe om, dar dacă omul nu poate așa pe pământ, el vede numai după trecerea lui truda Mea în urma lui, așteptarea Mea după el, și își ia apoi sarcina cu suspin și și-o duce apoi cu el, și și-o duce cu greu, și numai așa și numai atunci Îmi vede și Îmi crede el Mie rana Mea cea de la el, neputința pe care Eu am purtat-o de la el, nedându-se el Mie casă pe pământ, și iată, Dumnezeu
117