Adevărata biserică
Sfânt, adevărat închinător, așa cum i-am spus Eu samarinencei despre adevărații închinători, care se închină Tatălui în duh și în adevăr, precum Tatăl voiește! L-am zidit pe om atât de frumos cât și Eu sunt, căci am voit să fiu Eu cu chipul și cu asemănarea Mea în el și să-Mi fie el locaș al slavei Mele. Slava Mea este lucrarea Mea, și numai atât trebuia să fie omul, iar Dumnezeu să-i fie Stăpân, fiindcă l-a făcut. Omul însă s-a lăsat păcălit prin nesupunere, iar nesupunerea este ca și necredința. Ea îl face pe om să se încreadă în sine dacă Dumnezeu locuiește în ascuns pentru ca să-l ajute pe om să aibă mereu plata ascultării prin supunere și prin temere de Dumnezeu, armura care nu-l lasă pe om să piardă ființa lui Dumnezeu din locașul Său. Mă doare durere lungă de șapte mii de ani, de când omul a stricat iubirea Mea în el, care l-ar fi ținut pe el locaș al slavei Mele, supus iubirii lui Dumnezeu din el. Când omul zdrobește în el iubirea Mea, el crește în sine și se face păcat împotriva slavei Duhului Sfânt, Care îl face pe om frumos ca și pe Dumnezeu și bucurie și odihnă a Mea în el, căci pentru aceasta l-am creat, și iubind l-am zidit.
O, poporul Meu, când omul își face o păpușă frumoasă, iubind o face, și apoi se bucură de ea, iar ea ascultă, fiindcă nimic altceva nu poate face ea pentru stăpânul ei sau împotriva lui. Așa am lucrat și Eu pe păpușa Mea cea din pământ plămădită, și, uitându-Mă la chipul Meu pe care Tatăl îl iubea, așa am zidit zidirea Mea. Dar dacă apoi am suflat peste ea ca să pun în ea viață, păpușa Mea nu a ascultat de Mine așa cum ascultă o păpușă care nu poate să facă nimic decât ce face stăpânul său cu ea.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii izgonirii lui Adam din rai, din 13-03-2005
***
O, ce dor Îmi este să grăiesc cu omul pe pământ! Oricât aș grăi de mult, dorul Meu este fără de moarte, fără de sfârșit, poporul Meu. Acest dor este cuvânt, căci cuvântul este măsura dorului, iar Eu sunt fără de sfârșit și sunt Cuvântul, poporul Meu, și Mi-e dor să-l grăiesc și Mi-e dor să-l mărturisesc. Când eram cu ucenicii în lume nu puteam să-Mi liniștesc dorul tot, căci eram cu trupul și Mă țineam să Mă mărturisesc pe Mine Însumi, fiindcă așa este pe pământ când ești. Dar acum din cer dorul Meu curge ca râul, căci vremea aceasta așteptată de veacuri a venit. Eu Însumi din Tatăl Mă fac putere de Duh Sfânt și Mă mărturisesc pe pământ, și sunt în Tatăl și împlinesc Scriptura aceea prin care am spus că Mă duc la Tatăl ca să vin. O, nu este altfel Scriptura aceea care spune despre Duhul Sfânt vestitor peste om, nu este cum spun preoții bisericii cum că ei lucrează în Duhul Sfânt, căci nu este în Duhul Sfânt ceea ce spun ei că lucrează Duhul Sfânt în biserici. Iar Eu le spun lor așa: acest cuvânt este Duhul Sfânt, Cel făgăduit de Tatăl că va veni pe pământ, și din Care am dat putere ucenicilor Mei acum două mii de ani de M-au mărturisit la făpturi cu toate câte Eu am lucrat în mijlocul lor cât am stat pe pământ cu toată taina Mea între oameni. Când M-am înălțat la cer le-am adus aminte de făgăduința Tatălui când Eu le spuneam: « Mă duc ca să pot veni la voi. Mă duc și vă voi trimite pe Mângâietorul, Care din al Meu va lua și vă va vesti ». Acum însă Eu Însumi din cer, din mijlocul ucenicilor Mei, Eu Însumi Mă mărturisesc peste pământ, căci îngerii înălțării Mele le-au spus celor ce Mă priveau: « Precum L-ați văzut mergând la cer, astfel va și veni ». Eu cuvântând peste ei M- am înălțat la cer, și a venit un nor și M-a acoperit, iar Eu, acum, din nor grăiesc, căci cu norii vin, precum M-am suit, precum au spus îngerii înălțării Mele că voi veni.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului. Sărbătoarea nașterii sfintei Virginia, din 09-06-2005 ***
116