Adevărata biserică
vedea puterea Mea care doboară la pământ pe cei mândri şi ridică pe cei smeriţi, după cum Scripturile proorocesc să fie. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea întâiului mucenic şi arhidiacon Ştefan, din 09-01-2005
***
– Eu, sfinți ai Mei iubiți, așa am spus când eram cu ucenicii pe pământ: « Când Mă voi înălța, îi voi trage pe toți la Tatăl, căci voi veni pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă, și apoi voi sfârși ». Voi sfârși cu viața omului și voi începe cu viața Mea în om și voi face pe pământ popor de sfinți. Așa lucrare lucrez Eu acum pe pământul român, și voiesc să Mă audă românii și să se apropie să-Mi cunoască venirea și lucrarea ei și să calce pe urmele celor ce se sfințesc pentru venirea Mea în însuși trupul lor, căci Eu trebuie să trăiesc în om și nu omul, și această viață voiesc s-o aduc pe pământ, și cu sfinții o aduc. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan, din 12-02-2005
***
O, dacă omul ar fi credincios aşa cum au fost cei ce au primit de la Tatăl prin duhul proorociei desluşirea tainei venirii Mele pe pământ, M-aş arăta cu voi în toată slava Mea de peste voi şi M-aş arăta cu cerul cel atât de aproape de pământ, minune de veac nou, lumină ruptă din fiinţa Tatălui, cer şi pământ laolaltă lucrând şi înălţând în sus împărăţia cerurilor Mele de peste voi, copii cuvântători şi mărturisitori ai cerului cel atât de aproape cu voi. Cu mare taină lucrez cu voi şi peste voi, căci omul, ca şi acum două mii de ani, n-ar vedea, n-ar crede, n-ar iubi pe Dumnezeu, căci cele apropiate lui se fac perdea de durere între Mine şi om şi nu pot să fac mai mult în faţa necredinţei, înaintea măsurii atât de mici a omului, a vederii lui, a credinţei lui, a umilinţei lui, a dorului lui de Dumnezeu. Mă ascund în dorul Meu de voi, în dorul vostru după Dumnezeu pe pământ şi plâng în voi, că n-am unde să-Mi plec capul pe pământ şi să plâng. Nu-l doare nimic de Mine pe cel ce trece prin faţa crucii pe care omul o face din lemn sau din piatră sau din fier, şi pe care Mă închipuie pe Mine bătut în cuie, plângând şi sângerând de la om. O, nu cu atâta este semnul unui popor că e creştin, nu atât că Mă are pe Mine, Cel răstignit, de Dumnezeu al său. O, fiilor îndureraţi după venirea Mea! Nu numai atât, nu numai aşa trebuie să Mă vadă omul pe pământ. Cine i-a spus lui că asta înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ? Cine i-a spus omului că locaşurile zidite de om pe pământ cu cruci pe ele înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ?
… Vă am credincioşi ai Mei pe pământ şi plini de dor după venirea Mea în ochii omului, dar nu pot dorul să vi-l mângâi decât cu venirea întristării Mele peste om, căci nimeni nu Mă aşteaptă să fiu adevărat şi să vin, fiilor copii ai credinţei cea de sus. Sunt două mii de ani de când M-am dovedit omului Dumnezeu adevărat şi minunat, dar nu Mă iubeşte omul, nu se face omul după chipul şi asemănarea Mea ca să Mă vadă, şi plâng de urgia pe care şi-a strâns-o omul în cer şi care se coboară la el înapoi pe pământ. O, de ar veni omul la voi să vă întrebe despre iubire, despre cerul Meu cel atât de aproape de pământ şi de om, aş face albie de Duh Sfânt între cer şi pământ, între cele ce se văd şi cele ce nu se văd, dar omul Mi-a luat-o înainte cu născocirile ştiinţei care nu ţine loc de viaţă şi de veşnicie omului, şi a pierdut omul darul slavei adevărate, nefăcută de mână de om, de minte de om, şi şi-a făcut omul loc de veci în ştiinţa cea care trece odată cu facerile ei care-l înşeală pe om. Dar voi, priviţi la Mine, copii credincioşi adevărului cel nepieritor,
111