Adevărata biserică
Pe pământ sunt două feluri de neamuri : neamul omenesc şi neamul creştinesc . Neamul omenesc poartă numele de fiii oamenilor , iar neamul creştinesc poartă numele de fiii lui Dumnezeu . Am venit pe pământ sub chip de om cu totul , căci am murit ca omul ca să nimicesc în trupul Meu moartea , cel din urmă vrăjmaş pe care omul trebuie să-l nimicească , dar cu puterea Mea din el şi nu cu puterea lui . Omul însă nu se apropie să cunoască această minune lucrătoare de om nou în om . Omul trebuie să nimicească păcatul în trupul său după ce ajunge să-şi amintească de moartea omului zidit din pământ de mâna Mea , şi căruia i-am spus apoi că dacă nu va asculta de Mine va muri negreşit .
O , fii ai lui Dumnezeu , şi voi , fii ai oamenilor ! Omul nu poate păcătui decât după ce el moare , căci păcatul se naşte mai întâi în minte şi apoi se coboară în trup şi îi omoară omului inima prin otrava lui , şi apoi omul îşi pierde puterea sufletului şi se învoieşte cu plata păcatului , şi aşa moare omul şi aşa se face el sălaş diavolului care l-a scos pe om din raiul pe care Eu l-am aşezat pe pământ pentru om ca să fie omul după chipul şi asemănarea Mea şi nu să se facă diavol prin nesupunere şi prin neascultare , lucrări prin care omul se face pe sine dumnezeu peste el .
Mama Mea Fecioara Mă priveşte cu duhul plin de umilinţă şi are lângă ea şi lângă Mine pentru sărbătoarea naşterii Mele toate puterile cereşti , toţi îngerii şi toţi sfinţii în sărbătoarea Mea şi a ei . Mă mângâie mama Mea aşa cum Mă mângâia când eram prunc mic , în care a crescut minunea omului cel nou , om născut din cer pe pământ , coborât din cer şi născut pe pământ pentru lucrarea pe care Tatăl a avut-o de lucrat pentru naşterea din nou a omului care voieşte să fie din cer pe pământ şi nu de pe pământ aşa cum a rămas omul cel ieşit din om vreme de şapte mii de ani .
Mama Mea cea plină de blândeţe şi de duh umilit ca şi Fiul ei , Cel Unul născut din Tatăl şi din ea , Mă mângâie aici , pe pământul ţării întoarcerii Mele cu duhul şi cu cuvântul între oameni , pe pământul cel întâi ieşit din ape la facerea cerului şi a pământului , pe locul din care Eu , Cuvântul Tatălui , am luat lut cu mâna şi l-am plămădit pe om în ziua a şasea între zilele facerii , zile măsurate cu măsură cerească : o seară şi o dimineaţă fiecare din cele şase zile ale facerii . Iar a şaptea zi a fost odihna Mea , şi Eu am sfinţit-o pe ea , căci omul era atunci sfânt ca şi Dumnezeu , prin supunere şi prin ascultare şi nu cunoştea frica , ci numai bucuria Mea în el .
Pe vremea când mucenicul Ştefan Mă mărturisea Dumnezeu viu înaintea celor ce M-au omorât spre învierea Mea şi a celor credincioşi venirii Mele după om , scrâşneau din dinţi cei care îl vedeau pe el strălucind ca îngerii din cer pentru plata mărturisirii lui cea despre Mine . Dar au trecut două mii de ani de atunci şi s-au îngrăşat prea tare cei ce stau azi , ca şi atunci , pe scaunul cel Mie şi urmaşilor Mei hărăzit de Tatăl , căci Tatăl Mi-a zis prin Duhul : « Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec », şi altfel nu este această taină .
O , nu mai e de mult biserică cea care şi-a pus numele de biserică a Mea . Ea este locul slavei deşarte a oamenilor măririlor pământeşti . În zadar se ţin ei cu mâinile amândouă de scaunele lor care sunt lemne şi pietre . Aceşti oameni mincinoşi nu cunosc supunerea şi ascultarea înaintea Mea , iar cine nu este supus lui Dumnezeu , nu-L vede , nu-L ştie pe Dumnezeu , şi de aceea îndrăznesc aceştia să-şi ia măriri care pier odată cu ei , judecându-i înaintea Mea prin cei ce sunt ai Mei , credincioşi şi mărturisitori şi purtători de Dumnezeu pe pământ . În zadar se ţin aceştia de scaunele lor , că iată , vine un vânt mare de la Mine şi îi va smulge pe ei dinaintea oamenilor , şi oamenii vor
110