*Off record, discuţiile dintre politicieni şi reporteri sunt ceva mai prietenoase decât în faţa camerelor. Mai sunt glumiţe, informaţii pe surse care nu sunt publicate, parlamentarii stau la cafele cu jurnaliştii, preşedinţii povestesc întâmplări haioase de la întâlnirile oficiale. Relaţiile astea sunt aşa prietenoase pentru că politicienii speră să fie întrebaţi mai puţine lucruri on record, iar jurnaliştii speră să obţină mai multe informaţii off record. |
În toată schema asta de prietenie generală, Iohannis e diferit. Toate evenimentele cu presa sunt plănuite în detaliu de staff, preşedintele vorbeşte doar în faţa camerelor, respectă discursul pregătit, dacă acceptă întrebări reporterii sunt anunţaţi înainte şi întrebările pot fi puse doar pe temele stabilite. Între Iohannis şi presă nu e nicio relaţie directă, reporterii nu au habar cum o fi el când e relaxat sau dacă e |
vreodată relaxat. Pot doar să-şi imagineze, ceea ce şi fac.
Presa acreditată crede că Iohannis bârfeşte cu stafful la fel ca Băsescu, dar evident într-un mod civilizat. Astfel, potrivit noului regulament de ordine interioară de la Cotroceni, ţigăncile împuţite s-au transformat în domnişoarele acelea nepregătite, găozarii în domni şireţi, iar tonomatele şi rechinii de presă în domni deţinători de instituţii media cu practici îndoielnice.
La dictare e mereu uşor, că vorbeşte rar şi oricum, te anunţă doamna de la biroul de presă când să scoţi o foaie de hârtie. Sigur, dacă mergi cu lecţia învăţată, iei notă mare.
|
*Una dintre cele mai bune mişcări p i a r i s- tice ca să atragi presa la un eveniment e să ai catering. Bine, trebuie să fie şi evenimentul interesant, dar cu mâncarea te asiguri că stau jurnaliştii măcar până la prânz. Nu că sunt pişcotari, dar când te plimbi de la Cotroceni la PNL, apoi la Parlament, e mişto să găseşti pe undeva mâncare gratis. În topul evenimentelor, după catering, în primele locuri sunt dezbaterile de la Senat. Somon la cuptor, icre negre, vită în sos de piper verde, salată cu rodie şi nuci, prosciutto crudo cu pepene galben, pere cu parmigiano, cel puţin cinci tipuri de prăjituri, struguri, fructul pasiunii, papaya. Bagă Tăriceanu bani în mâncare cam cât a dat la divorţ. La ăsta, ultimul.
La o dezbatere la Senat nu poţi să stai în sală tot evenimentul, cam ştii că atacă iar Tăriceanu justiţia. Ieşi pe hol, bei cafele, reporterii mai stau cu rândul în sală şi fac puzzle cu bucăţi de informaţii la sfârşit. Cafea moca poţi să iei până pe la 10, apoi e pusă sub embargou până la prânz. Prăjiturile pentru cafeaua de prânz sunt înşirate pe masă, dar stă un SPP-ist lângă ele şi nu te lasă să iei, până nu iese
|
“ domnu’ preşedinte”. Dacă faci glume nesărate cu jurnalişti pişcotari, îţi spune că“ eşti trist, chiar dacă râzi aşa”. Bine, s-a întâmplat o dată, nu ştiu dacă apără prăjiturile mereu, cu aşa dedicaţie. În sfârşit, după ce iese domn’ preşedinte, toată lumea are voie să mănânce ce vrea. Exact atunci încep declaraţiile. |
[ 97 |
||||
01 / feb 2016 |