[ 95
1
Orice situaţie din viaţă s‐a regăsit la un moment dat într‐un episod din Seinfeld. Întâmplările din serial sunt atât de variate încât îl poţi cita în legătură cu orice chestie pe care o trăieşti. Sigur chestia aia i s‐a întâmplat la un moment dat lui George Costanza, lui Kramer sau lui Elaine.
2
Cu toţii avem ceva din josnicia lui George Costanza.” Numele meu este George, sunt şomer şi stau cu părinţii”, îi spune George Costanza unei femei atrăgătoare, după ce decide că poate ar fi mai bine să facă fix opusul a ceea ce ar face în mod normal. Ideea e că nu există un personaj mai demn de milă decât George Costanza. A suferit atât de multe umilinţe că s‐a obişnuit cu ele şi etalează o combinaţie mortală de calităţi: e leneş, lacom şi fricos. În plus, minte continuu. Numai că toate josniciile lui sunt cumva de înţeles, deoarece sunt genul de abjecţii minore pe care toţi le‐am făcut la un moment dat.
“
Lumea ar fi fost mai săracă fără nazistul cu supa, [...] sau fără Bubble Boy.
3
Kramer nu e un personaj ciudat. E o colecţie de personaje ciudate. Kramer este, poate, cea mai amuzantă figură a serialului. Viaţa lui e o succesiune infinită de vacanţe în care face chestii foarte variate, asumând identităţi diverse. De la un episod la altul, Kramer descoperă pasiuni noi, pe care pare a le avea de‐o viaţă. Adică, înţeleg că e bun la golf, dar, dintr‐un motiv sau altul, e bun la golf într‐un singur episod. Pentru că în episoadele care vin are alte pasiuni mistuitoare şi asumă identităţi noi, care fac din el personajul ridicol pe care‐l ştim cu toţii.
4
A impus nişte personaje ciudate şi necesare în acelaşi timp. Lumea ar fi fost mai săracă fără nazistul cu supa, care nu te serveşte dacă nu‐i place faţa ta. Sau fără The Bubble Boy, băiatul nesuferit care, din cauza unei boli crâncene, trebuie să trăiască într‐o bulă. Şi Seinfeld nu a impus doar personaje memorabile, ci şi sărbători. E al nu ştiu câtelea an în care lumea îşi urează pe Facebook Happy Festivus cu câteva zile înainte de Crăciun.
5
Seinfeld scoate la lumină socipatul din noi şi‐l face, dintr‐odată, respectabil din punct de vedere social. Până la Seinfeld( şi o bună perioadă de timp după), serialele de comedie erau ca orele de religie sau de educaţie civică. Te ajutau să înveţi valoarea altruismului şi îţi ofereau lecţii de viaţă. Seinfeld aduce însă ceva nou. Dintr‐odată, nişte personaje uşor sociopate, care nu dau doi bani pe sentimentele celorlalţi, sunt prezentate într‐o lumină pozitivă. Revoluţia a fost uriaşă. E ca şi cum ai face un film horror în care fantomele se sperie de oameni.
[ 95
01 / feb 2016