N OTA D E P LATĂ
ORIGINAL
— Tiberiu Fueriu
Cârciumioara este
amplasată într‑o
casă veche, modestă.
Să zicem că patro-
nii de la Naser nu se
prea pricep la amena-
jare sau mai degrabă,
cred că puţin le pasă.
În prima încăpere de la intrare sunt înghesuite
mai multe vitrine şi galantare cu cărnuri gata
pentru grătar şi etajere cu diverse produse
arăbeşti (seminţe, condimente, sucuri, dulciuri
şamd). Tot aici a mai avut loc şi un mic birou
unde de obicei stă patronul sau una dintre
persoanele de încredere care încasează banii.
Dacă eşti foarte curios, undeva în spate poţi să
vezi bucătăria unde sfârâie grătarele.
Nu ştiu pe voi ce vă atrage la un restau-
rant, dar pentru mine primul lucru care con-
tează este mâncarea. De fapt, chiar evit să
frecventez restaurantele care au prea mult
design şi prea puţină mâncare.
D
upă ce mi‑am nete-
zit drumul, încerc
să vă fac introdu-
cerea la Naser, un
restaurant arăbesc,
mai exact sirian,
din zona Domenii
(s t r. D u m i t r u
Zosima nr. 86).
Pentru a lua masa trebuie să te aşezi
într‑unul dintre cele trei saloane (glumesc!).
De fapt este vorba de trei cămăruţe în care
au fost înghesuite vreo 10 mese, aşa încât cli-
enţii se simt foarte apropiaţi, până la intimi-
tate. Cum ziceam, sirienii nu s‑au complicat cu
designul şi probabil că au cumpărat ce au găsit
în primul depozit de mobilă din Prelungirea
Ghencea. Totuşi, ca să nu fie acuzaţi de lipsă
de fantezie, pe pereţii zugrăviţi fără talent au
fost agăţate şi câteva decoraţiuni: un arc cu
săgeţi miniaturale, câteva tablouri ciudate (sau
dacă găsiţi voi alt termen pentru obiect colo-
rat strident, cu agăţătoare) şi tăbliţe cu carac-
tere arăbeşti. Din acest colaj pestriţ mai fac