76 ]
măcar romanul , ci povestirea . Există capodopere ale genului de doar câteva pagini . Pentru că în literatura science‐fiction elementul principal nu e lumea ( ca în Fantasy ), nici personajul ( ca în literatura serioasă ), ci ideea . Cea mai cunoscută povestire a lui Asimov , Ultima întrebare , urmăreşte felul în care unui computer performant i se pune , în mai multe rânduri , o întrebare imposibilă : ” Cum poate fi inversat procesul entropiei ?” Până la urmă , computerul găseşte răspunsul , dar într‐un context foarte nepotrivit . Dincolo de punctul ăsta , în care ideea a devenit clară , nu mai are niciun rost ca povestea să continue .
Apoi , Fantasy‐ul mai are şi chestia aia ciudată cu magia . Există un pretext pentru a citi SF în copilărie şi adolescenţă . Poţi să pretinzi că înveţi noţiuni ştiinţifice într‐un mod plăcut , fără să‐ţi dai seama de efort . În timp ce urmăreşti o poveste plină de suspans cu nave spaţiale şi roboţi , afli care‐i treaba cu gravitaţia , cu planetele , cu undele radio . Fantasy‐ul n‐are avantajul ăsta . Nu poţi să zici că înveţi magie citind un roman de Tolkien . Nu e ca şi cum o descriere minuţioasă a anatomiei dragonilor se va dovedi la un moment dat utilă în viaţă . Mă rog , poţi învăţa să ceri o pâine în limba dothraki , însă n‐o să te servească nimeni şi‐o să pleci acasă cu ideea că oamenii au ceva împotriva nomazilor din Game of Thrones .
“
O majoritate covârşitoare de lumi science‐fiction folosesc elemente Fantasy , mai ales magia .
FANTASY
— Mihai Ilioaia
Acum mult timp , într‐o galaxie îndepărtată , a existat un gen care vroia să fie luat în serios mai mult decât orice pe lumea asta aia . Vroia să discute probleme sociale şi intelectuale complexe , dar pentru că puţină lume are impulsul de a cumpăra o carte pe a cărei copertă sunt desenate probleme sociale şi intelectuale complexe , era nevoit să plaseze problemele respective nu în Africa sau în Belgia , ci pe lună . Majoritatea cititorilor sunt mai liniştiţi ştiind că problemele sociale şi intelectuale complexe sunt la 384 de mii de kilometri distanţă , unde sunt şanse mici să se întâlnească cu ele când stau la coadă la Fornetti .
E mai uşor să scrii despre conflictul inter‐rasial dintre românoluci şi bozgorieni de pe planeta R . D . Al sau despre cât de nasol se poartă extratereştrii albastru‐deschis cu ăia albastru‐închis decât despre echivalentele lor telurice , mai ales ştiind că nu o să te citească nimeni . Un cititor obişnuit o să vrea să citească un roman despre traficul de sclavi africani cel mult o dată la câţiva ani . Dar dacă faci sclavii să fie de pe Jupiter şi pui lasere în loc de biciuri , toată afacerea devine nu doar mai digerabilă , dar şi mult mai marketabilă .
Fantasy‐ul are decenţa de a‐şi asuma escapismul , scheletul de Europă feudală pe care majoritatea lumilor fantastice îl au , fiind un punct de pornire pentru aventurile eroilor cărţii şi mai puţin o lecţie morală despre relaţiile de clasă din Prusia secolului 16 .
Deşi curentul dark‐fantasy pe care îl propovăduieşte George R . R . Martin vrea să facă fantasy‐ul mai apropiat de ficţiunea istorică , high‐fantasy‐ul continuă să domine genul , cu vrăjitori , elfi şi obiecte vorbitoare la tot pasul , dar mai ales cu magie , deus ex machina‐ul absolut .
76 ]
De fapt , o majoritate covârşitoare de lumi science‐fiction folosesc elemente fantasy , mai ales magia , dar numai după ce au dat peste ea o mână zdravănă de vopsea argintie şi au lipit nişte butoane colorate . Forţa din Star Wars şi nanotehnologia / implanturile cibernetice din mai tot cyberpunk‐ul servesc acelaşi rol . Dovada clară că până şi fanii sci‐fi preferă magia e avalanşa de plângeri şi moţoace pe care a declanşat‐o The Phantom Menace când a încercat să explice Forţa biologic , răpindu‐i