[ 67
Î M P Ă R A T U L P E L I C U LA
Tarantino trece printr‐o perioadă ciudată , printr‐un fel de criză . Pe vremuri , făcea filme excelente cu asasini ciudaţi , care spun chestii pitoreşti şi isteţe , iar apoi se omoară între ei într‐o manieră caricaturală . Era marca lui proprie şi lucrul la care se pricepea cel mai bine . Numai că i s‐a părut probabil că e insuficient , că se plafonează , şi a decis să aibă o anvergură politică mai amplă . Aşa că a prins valul ăsta al progresismului liberal ( un curent foarte lăudabil , de altfel ) şi a început să facă filme în care asasinii lui pitoreşti îi răzbună pe oprimaţii istoriei . Sau în care chiar oprimaţii istoriei sunt nişte asasini pitoreşti şi charismatici .
The Hateful Eight e al treilea film al acestei perioade în care Tarantino se caută pe sine ca regizor relevant din punct de vedere politic .
— Despre ce e vorba Doi vânători de recompense , un viitor şerif , un general sudist şi alte câteva personaje pitoreşti din vestul sălbatic american se întâlnesc într-un refugiu pentru călători din statul Wyoming , la câţiva ani după Războiul Civil . Viscolul de afară îi obligă se stea împreună la gura sobei . Unul dintre vânătorii de recompense ( Kurt Russell ) cară
după el o bandită periculoasă , care urmează să fie predată autorităţilor şi spânzurată . Celălalt vânător de recompense ( Samuel L . Jackson ) poartă încă uniforma nordiştilor şi are cu el o scrisoare de la Abraham Lincoln . Cu ceilalţi călători de la refugiu nu e clar care‐i treaba . Ce e cert e că , fiind un film Tarantino , nimeni nu mai are mult de trăit .
— De ce merită văzut Are toate elementele unui film bun de Tarantino : situaţii inedite , personaje interesante , replici isteţe şi situaţii tensionate , din care ţâşnesc nişte omoruri foarte creative , ca sângele dintr-o rană letală . Lui Tarantino îi place să sfideze convenţiile westernului . N‐o să vedem peisaje copleşitoare sau cirezi de vite mânate pe câmpii . Din cauza condiţiilor meteo foarte vitrege , The Hateful Eight e un western de interior . Pistolarii se duelează la gura sobei sau lenevesc într-un fotoliu comod , la o cafea caldă .
— Care sunt punctele slabe Pretenţiile politice ale lui Tarantino , de a face dreptate peste timp , sunt cam stridente . În plus , nu mi‐e clar dacă susţii egalitarismul şi concordia socială omorând opresorii de pe ecran într-o manieră extrem de crudă . Liberalismul e mult mai bine servit de nişte poveşti în care arăţi cât de rău o duceau oprimaţii .
Un alt punct slab e că avem de‐a face cu încă un film de Tarantino în care nişte asasini pitoreşti poartă dialoguri vag isteţe şi se omoară caricatural . În sine , astea nu-s nişte elemente negative . Doar că , atunci când le pui într-un film pentru a nu ştiu câta oară , dai senzaţia că te repeţi şi că altceva nu ştii să faci .
— Concluzie Tarantino are nişte pretenţii politice prea mari pe lângă ce poate să facă , însă The Hateful Eight oferă divertisment de calitate . În plus , ne aminteşte că Tarantino e cel mai bun atunci când se joacă cu convenţiile filmelor de serie B . Dacă realitatea ar fi aia din filmele de duzină , Tarantino ar fi cel mai bun cronicar al ei .
[ 67
The Hateful Eight ; crime ; Statele Unite ale Americii ; 2015 ; regia : Quentin Tarantino ; cu : Samuel L . Jackson , Kurt Russell , Jennifer Jason Leigh , Tim Roth , Michael Madsen ; 67 de minute .
01 / feb 2016