să‑i facă pe bolnavi să se simtă bine.
(Dacă ar fi imbatabil la şah probabil
că i‑ar enerva pe mulţi.)
vie. Asta înseamnă că‑l percepeau
ca pe un suflet faţă de care n‑aveau
nicio responsabilitate. Să ai un Aibo
reprezintă deci un fel de antrena-
ment pentru persoanele care vor să
devină mai narcisiste şi mai egoiste.
Pare genul de gadget care i‑a mar-
cat copilăria lui Kayne West.
Şi, apropo de narcisism
Totuşi, Paro e un mic escroc.
Consiliul Danez de Etică atrage
atenţia că nu e tocmai corect să
păcălim nişte oameni vulnerabili
că gadgetul ăla e mai mult decât o
simplă maşinărie.
Interesant e că cercetări din dome-
niul eticii roboţilor ne arată alte
chestii care sunt în neregulă cu
societatea noastră. De exemplu, cât
de moral este să păcălim o catego-
rie vulnerabilă precum copiii că un
bătrân cu barbă şi costum roşu le
aduce în fiecare iarnă cadouri, după
ce străbate distanţe ridicol de mari
într‑o sanie trasă de reni?
Adevăratele probleme ale
roboţilor
Prima se reduce la o întrebare sim-
plă: E corect să păcălim lumea? Aici
e vorba în special de roboţii tera-
peutici, care se ocupă cu îngrijirea
copiilor sau a bătrânilor bolnavi de
Alzheimer. Paro, de exemplu, e un
robot pufos în formă de focă, pe
care persoanele în vârstă, cu pro-
bleme grave de memorie, îl strâng
în braţe ca să simtă căldura umană.
Nu e atât de inteligent încât să‑l
bată pe Kasparov la şah, dar are
tot ce‑i trebuie în activitatea lui de
îngrijitor. Robotul poate să înveţe
comportamente care‑l fac pe paci-
ent să‑l mângâie cu afecţiune şi ştie
01 / feb 2016
Hiroshi Ishiguro, un cercetător japo-
nez din domeniul roboticii, a con-
struit un robot care arată exact ca
el. Mă rog, nu e vorba neapărat de
narcisism. Narcisismul ar presupune,
poate, să construieşti un robot care
arată mai bine decât tine şi să spui
că e o copie fidelă a ta.
Ishiguro susţine că robotul face
parte dintr‑o cercetare mai amplă.
El studiază interacţiunile dintre
roboţi şi oameni şi vrea să afle ce‑i
trebuie unui android ca să‑ţi dea
impresia că te afli în prezenţa unei
alte persoane. Japonezii numesc
senzaţia asta sonkai‑kan, iar gene-
rarea ei pare, cumva, mai impor-
tantă pentru robotică decât celebrul
test Turing.
O altă problemă etică ţine de efec-
tele pe care folosirea roboţilor le
are asupra comportamentului nos-
tru faţă de ceilalţi. Consiliul Danez
de Etică aminteşte că robotul Aibo,
un câine stilizat care n‑ar păcăli nici
măcar o pensionară cu cataractă
să‑i dea de mâncare, i‑a făcut pe
utilizatori să se gândească la el atât
ca la un gadget, cât şi ca la o fiinţă
Mă rog, în cazul lui Ishiguro,
problemele morale sunt de
alt gen. E încă neclar dacă e
corect să‑şi trimită robotul
la birou, în locul lui, sau la
şedinţele cu părinţii la care
nu vrea să participe. Şi mai
apare şi întrebarea asta: Are
soţia vreo scuză dacă cerce-
tătorul o surprinde‑n pat cu
robotul?
[ 49