CUM SĂ NU ÎŢI DESCHIZI
UN RESTAURANT
— Tiberiu Fueriu
Cu toţii am visat măcar o dată
în viaţă să ne deschidem propriul
restaurant sau măcar o boulange-
rie, că tot sunt la modă. Nu aş vrea
să vă dezamăgesc, dar a porni pe
drumul ăsta are prea puţină legă-
tură cu visele.
A vrea să îţi deschizi un restaurant doar
pentru că îţi place să găteşti sau pentru că
vrei să trăieşti o viaţă boemă este o greşeală.
Restaurantul, boulangeria sau mai ştiu eu ce
concept de rulotă ambulantă ţi‑a trecut prin
cap sunt business‑uri adevărate, cu P&L‑uri,
bugete şi tot tacâmul.
Ca să ştii la ce să te aştepţi dacă nu am
reuşit să te descurajez, l‑am întrebat pe unul
dintre cei care au pornit pe acest drum şi care
a învăţat fiecare lecţie ”the hard way” sau, pe
româneşte, ”pe pielea lui”.
După ce şi‑a abandonat ocupaţia de mar-
keter ca să se dedice pasiunii pentru gătit,
Viorel Copolovici a oficializat relaţia deschi-
zând restaurantul Kopel’s. Nu intru prea mult
în detalii aici (pentru că o face Viorel mai jos),
ci spun doar că a fost o experienţă care s-a
încheiat, dar din care au rămas foarte multe
lecţii. Morala acestui interviu este că dacă nu
reuşeşti din prima, îţi înveţi lecţia şi mergi
mai departe că poate până la urmă îţi iese.
Poate...
(Notă înainte de a citi interviul: dacă vă
întrebaţi ce reprezintă broderia albastră de
pe tunica lui Viorel, să ştiţi că nu este blazo-
nul vreunei frăţii secrete, ci însemnul celei
mai renumite şcoli de bucătari din lume
– Le Cordon Bleu, pe care numai vreo trei
români au dreptul să îl poarte.)
01 / feb 2016
[ 35