Voi
expune
mai
jos
viziunea
doamnei
Charlotte
Mason
care,
atât
de
inspirată,
accentuează
necesitatea
şi
rolul
părintelui
de
a
semăna
în
copii,
încă
de
de
timpuriu,
obiceiuri
bune,
înăbușind
în
faşă
ce
e
rău,
pentru
că
repetarea
acelui
rău
devine
obicei
iar
formarea
este
mult
mai
eficient
realizată
decât
reformarea.
Acest
lucru
îi
va
ajuta
şi
pe
copii
dar
şi
pe
părinţți,
deopotrivă.
"Mama
care
îşi
asumă
osteneala
de
a-‐şi
înzestra
copiii
cu
obiceiuri
bune,
îşi
asigură
sieşi
zile
line
şi
uşoare.
Pe
de
altă
parte,
mama
care
lasă
obiceiurile
să
se
formeze
singure
are
o
viaţță
trudită
de
certuri
nesfârşite.”(C.
Mason)
Şi
aceasta
se
întâmplă
pentru
că,
spune
ea:
„Dacă
eşuăm
în
a
uşura
viaţța
prin
fixarea
obiceiurilor
de
gândire
potrivită
şi
acţțiuni
potrivite,
atunci
obiceiurile
de
gândire
nepotrivită
şi
acţțiuni
nepotrivite
se
formează
de
la
sine"
De
ce?
Pentru
că
copiii
se
poartă
aşa
cum
le
este
firea,
ei
nu
au
suficientă
putere
de
decizie,
de
autodisciplină
şi
stăpânire
de
sine.
Prin
voinţța
lor
firavă
nu
vor
putea
realiza
întotdeauna
ceea
ce
ştiu
ei
că
ar
trebui
să
realizeze.
De
aceea,
spune
C.
Mason,
"părintele
trebuie
să
facă
ceea
ce
copilul
încă
nu