În general constelațiile antice sunt numite după figura pe care o reprezintă. Constelații ca Leo și Orion seamănă cu personajul dupa care au fost create (un leu și un om), dar majoritatea nu aduc a animalele, personajele și obiectele pe care la reprezintă.
Este imposibil de spus cine a inventat primele constelații. Avem informații că babilonienii, indienii, grecii, romani, chinezii, amerindienii. Cei de mai sus locuiau in emisfera nordica și de aceea au creat constelațiile vizibile din această parte a planetei noastre.
La începutul secolului XVI navigatorii europeni au început să exploreze emisfera sudică și pe lânga animale și locuri ne mai vazute, au întâlnit și stele necunoscute. Nevoia de orientare precisă a dus la catalogarea stelelor și la creearea de noi constelații. Așa au apărut constelațiile emisferei sudice care au nume mai tehnice.
Ptolemeu, astronomul greco-egiptean care a trăit în al doilea secol era noastră, a catalogat mai mult de 1022 de stele și a menționat existența a 48 de constelatii în lucrarea sa Almagesta (150 e.n.). Aceste 48 de constelații sunt numite „constelații antice” și o parte se folosesc chiar în prezent.
Constelațiile moderne, majoritatea vizibile din emisfera sudică, au fost numite dupa prieteni, patronii expeditiilor și după diferite invenții (cum ar fi telescopul și microscopul). Nefiind nici o regulă în vigoare formele constelațiilor erau arbitrare și variau de la o harta la alta.
Avem pe cer constelații mai cunoscute. În primul rând constelațiile „zodiacale”, străbătute aparent de Soare, Lună, planete, asteroizi și unele planete. Acestea sunt constelațiile aflate în planul sistemului solar sau planul orbitei Pământului. Avem și constelațiile „circumpolare” care nu apun niciodată și sunt vizibile tot timpul anului.
3