5. Luna are un efect de maree asupra atmosferei
Luna are un efect de maree asupra atmosferei terestre, așa cum are și asupra oceanelor. Conform teoriei, în zonele tropicale, presiunea lunară ar trebui să exercite oscilații mai puternice ale atmosferei, dar amplitudinea lor depășește rareori, în realitate, cu 100 microbari presiunea atmosferică firească de la suprafată (adică 0.01% din aceasta). Detectarea unui semnal atât de redus mascat de variații de presiune mult mai mari, asociate cu fenomene climatice, a presupus dezvoltarea unor tehnici speciale de statistică și acumularea unei lungi serii de observații regulate. Este ceva comun pentru valurile atmosferice să crească în amplitudine odată cu înaltimea, pe masură ce aerul se subțiază. Curentul lunar, totuși, rămâne slab în comparație cu cel solar din atmosfera mai înaltă.
6. Luna se îndepartează de Pământ
După 25 de ani de măsurători și înregistrari de date, a devenit limpede pentru oamenii de știință că orbita Lunii își măreste încet volumul, iar satelitul natural al Pământului se îndepartează constant de planeta noastră. În cifre mai exacte, satelitul natural al Terrei se îndepartează de noi cu o rată de patru centimetri anual. Conform astronomilor, se pare că această tendintă va persista până atunci când Soarele va deveni o gigantă roșie, peste aproximativ cinci miliarde de ani. În timpul acestei faze solare, atât Pământul cât și Luna vor fi afectate de atmosfera aflată în expansiune a stelei și se vor reapropia. Atunci, Luna va reveni spre Pamant până la limita inferioară a distantei posibile dintre cele două corpuri, ajungând la o depărtare de 18.470 kilometri, așa-numita “limita Roche”. Rezultatul final va fi însă distrugerea Lunii în fragmente foarte mici care ar urma sa alcătuiască, in jurul ecuatorului Terrei, un disc de resturi cu diametrul de aproximativ 37.000 kilometri, asemănător inelelor saturniene.
4. Licărirea “Lumanarului”
“Licărirea Lumanarului” reprezintă o mica variaţie a axei de rotaţie a Pământului, descoperită de astronomul american Seth Carol Chandler (Lumanar) în anul 1891. Axa de rotaţie a Terrei manifestă o modificare de 0.7 arc secunde ( 0.7 * 1/3600 grade) la o perioadă de 433 de zile. Altfel spus, polii Pământului se deplasează într-o mişcare circulară neregulată cu un diametru de trei până la 15 metri într-o oscilaţie. Cauza acestui fenomen este necunoscută. Pe 18 iunie 2000, Laboratorul Jet Propulsion a anunţat că “principala cauză a licăririi Lumanarului este presiunea fluctuantă de pe fundul oceanului, cauzată de schimbările de temperatură şi salinitate precum şi de schimbări provocate de curenţi în circularea oceanelor”. Totuşi, în perioada ianuarie-februarie 2006, oamenii de ştiinţă au observat ca licărirea Lumanarului s-a oprit şi a existat o perioadă de aproximativ şase săptămâni în care o pauză semnificativă a persistat. Această anomalie a reprezentat un mare factor de interes în obţinerea unei mai bune înţelegeri a fenomenului, dar nu se ştie încă dacă acest lucru a provocat sau va provoca schimbări catastrofale în axa de rotaţie generală a planetei noastre.
3. Încărcătura electrică a Pământului
Din 1917, cercetătorii ştiu că suprafaţa Pământului este încărcată cu electricitate negativă, dar nimeni nu cunoaşte cu exactitate ce anume întreţine această încărcătură. Nu este vorba despre un curent foarte puternic, ci de aproximativ 1.500 amperi, nu cu mult mai mult decât curentul care circulă prin câteva linii de înaltă tensiune. Deşi se consumă, aceasta electricitate este constantă, deci ea se restabileşte cumva, altfel s-ar epuiza în scurt timp. Oamenii de ştiinţă se întreabă cum este posibil acest lucru. O teorie evidentă este aceea că fulgerele refac cumva energia pierdută, dar nimeni nu a reuşit să o dovedească incontestabil. Cu trei ani în urmă a început măsurarea activităţii electrice din aerul liniştit de deasupra norilor formatori de fulgere. Destul de precis, instrumentele întrebuinţate au indicat atunciunele valori şi mişcări ale curentului care i-au determinat pe oamenii de ştiinţă
să presupună că toate furtunile cu fulgere generează un curent net de aproximativ
1.500 de amperi, suficient pentru a contrabalansa consumul şi a păstra
constantă încărcătura electrică a Pământului.
17