Aripi de lumină, 13(21) – 2016-2017
Țopi, cel care a salvat Crăciunul
Premiul al III-lea
Dragomir Sebastian Mario, cls a II-a A
Prof. Șolcă Iulia
Mai sunt trei zile până la Crăciun. Oamenii
se pregătesc din timp pentru această sărbătoare.
În vremea aceea trăia un spiriduș, pe nume
Țopi. El iubea Crăciunul. Dar, în același timp, exista
și cineva care nu-l suporta. Acesta era un monstru-
Șrec cel Urât. Avea un plan ca să distrugă magica
sărbătoare. Avea de gând să-i fure renii și cadourile
lui moș Crăciun.
Șrec cel Urât a așteptat să se însereze și s-a
furișat în atelierul elfilor de unde a furat toate
cadourile. Apoi, tiptil-tiptil, s-a dus la grajd și a luat
renii. Bucuros și mulțumit de isprava sa, a mers la
bârlogul său și i-a încuiat într-o cușcă care avea un
lacăt imens.
A sosit Crăciunul. Oamenii s-au trezit
nerăbdători, dar nu au găsit niciun cadou sub brad.
Toți s-au întristat.
Văzând supărarea mai ales din ochii copiilor,
Țopi s-a hotărât să salveze sărbătoarea. Bănuia cine e
de vină. A urcat pe munte. A ajuns la o casă frumos
luminată cu beculețe multicolore. A bătut la ușă cu
inima strânsă. Spre uimirea lui, i-a deschis un
iepuraș.
-Ce este, spiridușule?
-Am nevoie de ajutor! Șrec cel urât a furat
renii și cadourile lui moș Crăciun, iar oamenii sunt
tare triști.
-O, nu! Odată și odată mă așteptam să vină
această clipă. Te ajut cu mare plăcere!
După un ceas cei doi au ajuns la bârlogul lui
Șrec. Au dat de o manetă. Au tras de ea și a apărut un
tobogan care ducea în mijlocul bârlogului. Elful și
iepurele au coborât. Au zărit cușca în care se aflau
prizonieri renii.
-Trebuie să luăm cheia! spune Țopi.
-Dar cum vom face asta?
-Când Șrec cel Urât nu va fi atent, o vom
șterpeli.
Au așteptat ca acesta să adoarmă și, cu mare
grijă, au pus mâna pe cheie și au eliberat renii. Apoi
au luat cadourile și s-au strecurat afară. Se pare că
vigilența lui Șrec nu funcționa deloc în acel moment.
Fericiți din cale-afară au zburat până la moș
Crăciun.
Vă imaginați ce s-a întâmplat mai departe?
Exact. Toți oamenii și-au recuperat Crăciunul și
cadourile mult așteptate. Recunoscători, aceștia s-au
adunat în jurul bradului din centrul orașului și le-au
mulțumit eroilor, Țopi și iepurașul.
Găinușa Carly
Mențiune
Câmpeanu Ruxandra, cls a II-a A
Prof. Șolcă Iulia
La o fermă trăia, printre alte orătănii, o găinușă
roșcată. Avea un nume deosebit, primit încă de când a ieșit
din oușor. Se numea Carly.
Într-o zi, sora sa i-a spus îngrijorată:
-Când pleci la târg? Am auzit că o să te vândă
fermierul.
-De la cine ai auzit asta? întreabă Carly nedumerită.
-Dogie.
-Vorbesc eu cu el.
Dogie era câinele de pază și de bază al fermierului. Își
petrecea mult timp alături de stăpânul său și știa tot ce
avea de gând să facă acesta cu toate animalele din curte.
Puțin timp mai târziu, fermierul veni cu tractorul de pe
câmp. Dogie era cu el.
-Hei, Dogie, spune-mi, te rog, de ce am să fiu dusă la
târg? întreabă găinușa strălucindu-i câteva picături de
lacrimi în ochi.
-L-am surprins pe fermier zicându-i soției sale că vrea
să te ducă la târg, dar nu am auzit de ce.
-Vai, izbucnește în lacrimi Carly. Poate nu fac destul
de multe ouă, sau poate sunt prea slabă!
-Te va duce joia viitoare, o înștiințează câinele cu
părere de rău.
Carly se chinuia în fiecare zi să facă câte cinci ouă și
să mănânce mai mult decât de obicei. Așa credea ea că
fermierul va ajunge să se răzgândească. Acesta, însă, a
observat că ceva nu este în regulă cu găinușa roșcată. Într-
o dimineață, pe când arunca grăunțe la orătăniile
gălăgioase, a întrebat-o pe Carly:
-Ce s-a întâmplat, frumoaso?
-Dogie i-a spus surorii mele că mă vei duce la târg ca
să mă vinzi.
-O, dar ați înțeles totul greșit! Vreau să te duc pentru
concursul „Găinușa perfectă”. Dă-te jos acum din cuibar!
Carly a început să cotcodăcească fericită. Nu-i venea
să-și creadă urechilor.
-Poate să participe și sora mea? a întrebat ea rugătoare.
-Sigur că da! Oricum aveam de gând să o înscriu și pe
ea în concurs. Sunteți frumoase, faceți ouă mari din care
ies puișori drăgălași. Sunteți perfecte pentru acest concurs.
Of! Găinușele s-au plimbat mândre prin fața juriului și
au reușit să câștige marele trofeu. Când s-au întors la
fermă, toate animalele curții le-au felicitat, mai ales că
premiul pe care l-au câștigat avea să le facă traiul mai bun
tuturor. Era un coteț cât un palat, grăunțe pentru mulți ani
de acum înainte și mâncare din belșug și pentru celelalte
animale patrupede.
Totul e bine când se termină cu bine.
15