Aripi de lumină, 13( 21) – 2016-2017
Grivei
Premiul al II-lea Mihăilă Brianna Alessia, cls a III-a D Prof. Vîrlan Monica
Un cățel, trist și flămând, Stă-n zăpadă tremurând, C-a venit pe neașteptat Iarna... și l-a înghețat...
Cine mă jută oare Cu-adăpost și cu mâncare? Că la vara viitoare Chiar îmi fac o casă mare!
-Ce rușine, frate dragă? Ia-mă la tine în ogradă, Și-am să fiu, de pe acum, Prietenul tău cel mai bun!
Și uite – așa timpul trecu, Casa... nu se mai făcu!-Aoleu, ce fac acum? Stau flămând în frig pe drum!
-Măi Grivei, cățelul meu, Să știi că ai mare tupeu! De cerșești la orișicine, Ție nu-ți este rușine?
Puiul de căprioară
Mențiune Plăcintă Alexandra, cls. a III-a D Prof. Vîrlan Monica
Era o zi călduţă de primăvară. Colţul ierbii abia se ivise după o iarnă lungă şi grea. Soarele ne mângâia timid cu razele sale întinse spre pământ.
Am ieşit cu mama în grădină să salutăm noul anotimp. Deodată, crengile unui tufiş s-au mişcat. Neam apropiat şi am zărit un pui mic şi plăpând de căprioară. Am hotărât să-l luăm acasă şi să-l îngrijim.
I-am făcut un culcuş, l-am hrănit şi l-am învăţat să zburde.
Adeseori, mergeam în pădure cu puiul de căprioară. El alerga, cerceta pădurea şi deodată apărea în spatele meu.
Îl iubeam mult. Îi mângâiam blăniţa cafenie, iar el îmi întindea gâtul subţire, dornic să fie alintat. Uneori îl vedeam înălţând capul, privind şi ascultând pădurea. Îi înţelegeam tristeţea.
Într-o zi, Botic, pentru că aşa îl chema, a ţâşnit din curte, a sărit portiţa de la grădină şi s-a pierdut în pădure …
Am fost tristă, dar mama mi-a spus că el este fericit. Pădurea este casa lui!
Minunatele aventuri ale lui Cloe
Mențiune Roșca Anamaria, cls. a II-a A, Prof. Șolcă Iulia
A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Cloe. Ei îi plăcea foarte mult să citească și să facă fotografii.
Își dorea nespus de mult să aibă o pisică. Stătea toată ziua pe fotoliu și se gândea cum o să arate pisica sa.
Se apropia ziua de naștere a lui Cloe. Părinții erau neliniștiți pentru că nu știau ce cadou ar fi pe placul fetiței. Deodată, mama tresare:
-A, o să-i luăm o pisică de la adăpostul de animale. De câteva zile numai la asta se gândește.
-Ai dreptate, răspunde tata. O să-i facem o petrecere surpriză cu multe baloane colorate și confeti.
-Să nu uităm de un tort delicios și celebrele brioșe ale bunicii, completează mama. A doua zi fetița se trezi veselă. Strigă bucuroasă:-Ura! Este ziua mea! Coborî repede scările.-Mamă, mamă! Este o zi superbă! Ce? Nu se poate! O pisică drăgălașă o privea mirată pe Cloe. Devin prietene nedespărțite din prima clipă. A doua zi Cloe, pisica și prietenele Mia și Margaret merg la școală. Mia întreabă:-Ce nume are pisica?-Nu i-am pus niciun nume până acum. Nu m-am hotărât, spune îngândurată Cloe.-Ce zici de Dominic? își dă cu părerea Margaret.-Ne place! spun în cor Cloe și Mia. După ore, Dominic, Cloe, Mia și Margaret merg la zoo. Acolo portarul o întreabă pe Cloe:-De unde ai pisica?-Am primit-o cadou de la părinții mei, răspunde mirată aceasta.
-Este un exemplar foarte rar. Lasă-l aici, la poartă, cu mine, pentru că o să fie bine păzit și o să-i dau cea mai delicioasă mâncare.-Mulțumesc frumos, domnule! După ce s-a terminat vizita la grădina zoologică, fetele au avut parte de o surpriză neplăcută. Dominic și domnul care părea atât de drăguț dispăruseră. După câteva minute l-au zărit fugind cu pisica în brațe. Grăbită, Cloe a sunat la poliție. Bineînțeles. Știm cu toții că faptele rele sunt descoperite imediat și pedepsite ca atare.
Dominic a fost recuperat. Acesta era tare fericit în noua sa familie. Avea stăpâni care știau ce înseamnă dragostea pentru animale.
14