Aripi de lumină, 13(21) – 2016-2017
Fii tu însuți!
Premiul I
Dumitriu Beatrice, cls. a III-a D, Prof.Vîrlan Monica
A fost odată ca niciodată un fluture-mascul pe nume
Case. El avea aripile rozalii și îi era jenă față de ceilalți
fluturi pentru că purta culori feminine.
Într-o bună zi, s-a dus la un fluture-vrăjitor și l-a
întrebat:
-Domnule, puteți să-mi pictați aripile în albastru?
-Desigur, tinere! spuse vrăjitorul.
El își ridică bagheta și, ca din senin, au apărut o
acuarelă albastră și o pensulă.
Ridică pensula cu bagheta și o înmuie în acuarelă, apoi
începu să-i picteze aripile cu cel mai frumos albastru pe
care-l văzuse în viața lui.
-Va rezista vopseaua aceasta sub razele soarelui
sau la picăturile de rouă de pe flori?
-Bineînteles, fiule! Doar să aștepți puțin să se
usuce înainte să pleci acasă.
-Vă mulțumesc mult, domnule vrăjitor!
-Cu plăcere, dragule! spuse vrăjitorul.
În drum spre casă, fluturele era nerăbdător să
vadă reacția prietenilor săi cu privire la noul său aspect.
Când a ajuns acasă, sora lui îl întrebă:
-Tu cine ești?
-Sunt fratele tău, surioară!
-Tu nu ești fratele meu! Pleacă de aici!
El plecă cu aripile pleoștite, gândindu-se să
meargă la fratele lui de cruce, libelula Zaharia. Ei mereu
mergeau împreună la barul pentru omizi și fluturi pe
nume“A`la Flu-mi ”.
Ajuns la bar, s-a așezat ca de obicei la masă lângă
Zaharia. Îl întrebă :
-Ce mai faci, prietene?
-Mă gândesc la cine ai putea fi tu…
-Sunt eu, Case! Nu mă recunoști?
-Tu nu ești Case, albăstrelule! Ia-ți zborul de aici!
Case se gândea că amicul lui era puțin
morocănos, așa că s-a dus la prietena lui, Albina-
Nectarina. Ei doi beau mereu nectar din aceeași floare. El
o salută:
-Bună, Necti!
-Tu cine mai ești, albăstreață mică? Nu te-am mai
văzut pe aici!
-Sunt eu, Case! Chiar nici tu nu mă recunoști?
-Păi…falsule Case, ar trebui să pleci de aici!
Casey al meu trebuie să apară din clipă în clipă!!!
-Nu pot să plec, pentru că eu sunt Casey al tău!
-Dacă nu pleci tu, atunci voi pleca eu!
Albina și-a luat zborul. Case a rămas din nou
singur.
S-a uitat într-un lac pentru a-și vedea reflexia și
și-a dat seama că nu trebuia să-și schimbe felul său de-a fi.
I-a fulgerat prin minte să se întoarcă la vrăjitor și să-l
roage să-i dea o mână de ajutor. Atunci își întinse larg
aripile și zbură într-un suflet spre casa vrăjitorului.
-Bună ziua, domnule vrăjitor! Puteți, vă rog, să-
mi colorați aripile înapoi în roz printr-o vrajă?
-Stai o clipă, să mă uit în vrăji- dicționar….
creșterea vieții, transformarea în omidă…citi el în șoaptă.
Ăăăăăă…gata, am găsit! Revenirea aripilor la culoarea
naturală! Numai că vraja e un pic mai grea…
-Vă implor să faceți ceva, deoarece nimeni nu mă
mai recunoaște!!!!! zbieră el.
-Bine, bine! Aripitusschimbatuscoloritusrozalius
abracadabra….zbârc!
Subit, aripile lui s-au colorat înapoi în roz și fluturașul
începu să țopăie de fericire.
-Vă multumesc mult, domnule vrăjitor! M-ați
făcut cel mai fericit fluture din lume!
-Cu plăcere, copile! Ai grijă de tine!
Case plecă bucuros acasă, la sora lui.
-Bună, surioară!
-Case, a venit aici un fluture cu aripi albastre care
s-a dat drept tine. Nu e dubios?
-Da, foarte dubios…zise el cu zâmbetul pe buze.
Apoi plecă la ”A`la Flu-mi” și se întâlni cu
Zaharia:
-Bună, amice!
-Bună, Case! A venit un albăstrel pe aici și a zis
că ești tu. Nu e urât din partea lui?
-Daaaa, foarte urât! spuse Case cu jumătate de
gură.
După ce au sorbit cu nesaț două cupe de miere
polifloră, Case a plecat către prietena lui.
-Case!!!!!! strigă albinuța, aproape doborându-l
cu îmbrățișarea ei puternică. A venit mai înainte un fluture
cam zurliu, care mi-a zis ”Eu sunt Casey al tău!”. Mă
bucur că ai apărut! Unde ai fost?
-Ei, doar am avut o zi mai plină de aventuri...
De pe ramul unui copăcel, vrăjitorul îi privea
zâmbitor pe cei doi, zicând ca pentru el:
”Oricine ai fi și oricum ai arăta, trebuie să știi să
fii tu însuți!”
13